Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Elena, lasă chitanța jos și oprește camera! Nu vreau să discutăm asta în timp ce filmează!
M-am uitat la el. Cu câteva minute înainte râdea de mine, fericit că îmi filmase disperarea. Acum nu mai suporta să fie el cel pus într-o situație neplăcută.
— Camera e a ta, Radu. Tu ai pornit-o. Și acum îmi spui ce-ai făcut cu cei 45.000 de lei.
A smuls camera de pe raft și a oprit-o.
— Am investit banii. Atât.
— În ce?
— Într-un proiect care o să ne aducă mult mai mult!
I-am întins chitanța.
— O firmă de consultanță din București? Pentru ce ai plătit atâția bani?
Radu s-a așezat pe marginea patului.
— Am cumpărat un program de promovare. Cursuri, consultanță, acces la niște oameni care știu cum se fac bani pe internet.
Am simțit că mi se înmoaie genunchii.
— Ai dat toate economiile noastre pe cursuri?
— Nu sunt simple cursuri! Este un program pentru creatori de conținut. Dacă ajung la un milion de urmăritori, putem câștiga mai mult decât câștigăm acum într-un an!
— Și acoperișul casei? Camera pe care voiam s-o renovăm? Banii pentru care am economisit cinci ani?
— Elena, trebuie să riști dacă vrei să ajungi cineva!
— Dar ai riscat banii noștri fără să mă întrebi!
A ridicat vocea.
— Eu am muncit pentru o mare parte din ei!
— Și eu am muncit, Radu! Am renunțat la vacanțe, am amânat reparații și am pus bani deoparte în fiecare lună!
A tăcut.
Atunci mi-am amintit de geanta neagră.
— De ce era chitanța în geanta aceea?
Radu și-a frecat fruntea.
— Am folosit geanta pentru recuzită. Am pus în ea lucrurile cumpărate pentru farsă. Chitanța era în buzunarul meu și am băgat-o acolo când am venit de la București. Am uitat de ea.
— Deci nici măcar nu te-ai gândit că aș putea afla?
— Voiam să-ți spun după ce începeam să câștig bani.
— Sau după ce pierdeai tot?
Nu mi-a răspuns.
Am deschis aplicația bancară. Contul nostru de economii avea un sold de câteva sute de lei. Transferul de 45.000 de lei fusese făcut cu aproape trei săptămâni înainte.
— Radu, banii au plecat de mult. Și tu ai continuat să-mi spui că îi avem pentru renovare.
— Pentru că știam că o să reacționezi așa!
— Reacționez așa pentru că m-ai mințit!
În seara aceea am dormit în camera de oaspeți. Nu mai puteam să stau lângă el.
A doua zi am sunat la firma trecută pe chitanță. Mi-au confirmat că Radu cumpărase un pachet de consultanță și promovare, dar nu mi-au oferit detalii contractuale, fiindcă nu eu eram clientul.
I-am cerut lui Radu contractul.
— De ce? Vrei să mă controlezi acum?
— Vreau să știu dacă putem recupera măcar o parte din bani.
Mi l-a arătat în cele din urmă. Programul includea cursuri online, ședințe de consultanță și servicii de promovare. O parte dintre servicii începuseră deja, iar contractul prevedea condiții stricte de anulare.
Am discutat cu un avocat și am cerut firmei, în scris, o situație a serviciilor prestate și a sumelor care ar putea fi restituite. Nu exista nicio garanție că vom recupera banii.
Între timp, Radu continua să vorbească despre succesul lui viitor.
— Elena, când o să vezi câți bani fac din filmări, o să-mi mulțumești!
— Nu vreau să-ți mulțumesc pentru ceva ce ai făcut fără acordul meu. Vreau să înțelegi că ai distrus încrederea dintre noi.
După câteva zile, am descoperit că filmarea cu farsa fusese salvată în contul lui de editare video. Nu o publicase încă.
— Șterge-o, i-am spus.
— Elena, e cel mai bun material pe care l-am filmat vreodată!
— Este o filmare în care eu plâng pentru că îmi imaginez că soțul meu mă înșală. Nu vreau să apară pe internet.
— Dar am putea face sute de mii de vizualizări!
Atunci am înțeles că nu era vorba doar despre bani. Radu ajunsese să privească orice reacție a mea ca pe ceva ce putea transforma într-un clip.
— Dacă publici filmarea fără acordul meu, voi lua măsurile legale necesare. Și vreau să încetezi să mă mai filmezi pe ascuns.
Radu a șters fișierul din aplicația de editare în fața mea și mi-a spus că va elimina și copiile pe care le avea.
Dar răul fusese deja făcut.
În săptămânile următoare am încercat să discutăm fără să țipăm. I-am spus că nu mai accept să folosim economiile comune fără să hotărâm împreună.
El promitea că se schimbă, apoi se supăra când îi ceream să renunțe la farsele care mă implicau.
Într-o seară, după o nouă ceartă, mi-a spus:
— Tu nu mă susții niciodată! Vrei să rămân toată viața într-un atelier mic!
— Radu, te-am susținut doisprezece ani. Dar nu pot să-mi sacrific liniștea și economiile ca să demonstrez că am încredere în orice idee a ta.
A plecat trântind ușa.
Atunci am decis să ne separăm pentru o perioadă.
Radu s-a mutat într-un apartament închiriat. Eu am rămas în casa noastră și am început să-mi organizez cheltuielile separat, după ce am discutat cu avocatul despre situația bunurilor comune.
Firma de consultanță a acceptat ulterior să restituie 12.000 de lei pentru serviciile care nu fuseseră încă prestate. Restul banilor erau legați de servicii deja furnizate sau de obligații contractuale pe care urma să le analizăm mai departe.
Când Radu a aflat, m-a sunat.
— Elena, îmi pare rău. Am fost atât de obsedat să ajung cunoscut, încât am uitat ce aveam deja.
— Nu ai uitat, Radu. Ai ales să nu ții cont de mine.
A tăcut mult timp.
— Mai avem vreo șansă?
— Nu știu. Dar dacă vrem să încercăm, trebuie să existe schimbări reale. Nu încă o promisiune făcută după ce te prind cu minciuna.
Am rămas separați. Nu am început imediat divorțul, dar nici nu m-am întors la viața de dinainte.
Într-o duminică am intrat în dormitor și am privit locul unde fusese ascunsă camera video. Raftul era gol.
Am luat geanta neagră, rochia și parfumul folosite pentru farsă și le-am pus într-o cutie, ca Radu să le ridice.
Nu voiam să mai păstrez în casă lucrurile cu care încercase să mă facă de râs.
Înainte să închid cutia, am găsit din nou chitanța de 45.000 de lei. Am pus-o în dosarul cu documentele financiare.
Nu știam dacă ne vom împăca vreodată. Știam însă că, în ziua aceea, o farsă menită să mă facă să par o soție geloasă scosese la iveală adevărata problemă a căsniciei noastre.
Nu exista nicio amantă. Dar exista o minciună de 45.000 de lei și un soț care crezuse că încrederea mea este ceva cu care se poate juca.