Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Nu confirmați nicio modificare până nu vă dau eu acordul, am spus femeii de la pensiune. Vreau să verific mai întâi ce s-a schimbat și ce se întâmplă cu avansul pe care l-am plătit.
Recepționista mi-a explicat că solicitarea venise din partea fiicei mele. Oana ceruse să fie scoasă o persoană de pe lista inițială și să fie adăugate alte patru persoane. Pentru că numărul celor care urmau să fie cazați depășea capacitatea rezervării inițiale, pensiunea încercase să găsească o soluție.
— Dar dumneavoastră nu ați aprobat schimbarea, nu-i așa?
— Nu. Am aflat despre ea abia astăzi.
— Atunci rezervarea inițială este încă valabilă. Pentru orice modificare avem nevoie de acordul titularului. Vă pot trimite și solicitarea primită, ca să vedeți exact ce s-a cerut.
I-am mulțumit și am închis. La scurt timp, am primit mesajul cu lista propusă. Am citit-o cu atenție. Numele meu nu mai apărea nicăieri, în schimb erau trecute cele două prietene ale Oanei și cuplul pe care îl invitase fără să mă întrebe.
Am sunat-o imediat.
— Oana, am primit lista de la pensiune. Tu chiar ai cerut să fiu scoasă din rezervare?
— Mamă, ți-am explicat deja. Nu mai sunt suficiente locuri.
— Ai invitat patru persoane fără să vorbești cu mine, deși știai că rezervarea este pentru șase.
— Nu credeam că o să fie o problemă. Am vrut să petrecem Revelionul cu mai mulți oameni.
— Și ai hotărât că eu sunt persoana care trebuie să renunțe?
— Tu oricum nu aveai nimic de pierdut. Ai spus că avansul se poate recupera.
— Tu ai spus că avansul se poate recupera, dar asta nu înseamnă că sunt de acord să-mi dai locul altcuiva.
Oana a început să vorbească mai repede.
— Te rog, nu strica vacanța tuturor. Prietenele mele și ceilalți și-au făcut deja planurile. Au cumpărat lucruri, au vorbit la serviciu, se pregătesc să plece. Nu poți să le spui acum că nu mai merg.
— Eu nu le-am invitat și nici nu le-am promis nimic. Tu ai făcut asta fără acordul meu.
— Dar ești mama mea! Ar trebui să mă ajuți, nu să-mi pui piedici.
Am rămas câteva clipe fără răspuns. Nu mă așteptasem ca tocmai faptul că eram mama ei să fie folosit drept argument pentru a-mi cere să accept orice.
— Oana, eu am vrut să petrecem Revelionul împreună. Am căutat pensiunea, am negociat tariful și am plătit avansul pentru șase persoane. Dacă tu ai hotărât să schimbi totul, va trebui să-ți asumi și consecințele.
— Deci nu confirmi lista?
— Nu.
— O să ne strici tuturor planurile!
— Nu eu am invitat patru persoane în plus.
A închis fără să-și ia rămas-bun.
Am sunat din nou la pensiune și am cerut să discut cu persoana care se ocupa de rezervări. I-am explicat că nu mai doresc să folosesc locul meu în condițiile în care componența grupului fusese schimbată fără acordul meu. Am întrebat dacă puteam renunța la rezervarea inițială și în ce condiții se putea restitui avansul.
Femeia mi-a explicat că, fiind atât de aproape de Revelion, nu putea promite restituirea integrală. Totuși, dacă eliberam locurile și reușeau să găsească alți turiști pentru camerele respective, exista posibilitatea să-mi înapoieze o parte importantă din sumă.
Am cerut să-mi trimită condițiile în scris. Nu voiam să mai existe discuții despre ce acceptasem sau ce refuzasem.
După ce am primit documentul, am verificat fiecare prevedere și am decis să renunț la rezervarea făcută inițial. Nu mai aveam niciun motiv să garantez o vacanță organizată după hotărârile altcuiva.
În aceeași seară, Oana a venit din nou la mine. Era însoțită de soțul ei. Avea telefonul în mână și părea foarte supărată.
— Ai anulat rezervarea? m-a întrebat fără să mă salute.
— Am cerut renunțarea la rezervarea inițială. Am anunțat pensiunea că nu aprob lista pe care ai trimis-o.
— Și acum ce facem? Noi trebuie să plecăm poimâine!
— Voi trebuie să vă hotărâți unde mergeți. Eu nu mai particip la excursia aceasta.
— Dar prietenii mei se bazează pe noi!
— Atunci va trebui să găsiți o pensiune care să aibă loc pentru toți.
Soțul ei a intervenit și a întrebat dacă nu puteam măcar să păstrăm rezervarea pentru cei care fuseseră trecuți inițial pe listă.
— Nu mai vreau să mă ocup eu de organizare, am răspuns. Am făcut rezervarea pentru șase persoane, dar nu mai vreau să fiu responsabilă pentru o excursie în care numele meu poate fi șters când cineva are nevoie de locul meu.
Oana s-a încruntat.
— Dar dacă ne găsim altă pensiune, trebuie să plătim mai mult. Toate locurile bune sunt aproape ocupate.
— Atunci va trebui să vedeți cum vă organizați.
Au început să caute oferte pe telefoane și să le compare. Au sunat la mai multe pensiuni, dar unele nu mai aveau camere suficiente, iar altele cereau tarife mai mari pentru perioada dintre ani. În cele din urmă, au găsit o unitate de cazare care putea primi întregul grup, însă prețul era considerabil mai mare decât cel negociat de mine.
Oana a încercat să împartă diferența de cost între toți cei care urmau să participe, dar prietenele ei nu erau de acord să plătească mai mult decât li se spusese inițial. Nici cuplul invitat nu voia să suporte cheltuieli suplimentare pentru o rezervare pe care nu o făcuse.
Atunci i-am spus ceva ce nu mai voiam să las neclar:
— Tu i-ai invitat fără să verifici dacă există locuri și fără să discuți cu persoana care plătise deja. Nu este corect să le ceri celorlalți să suporte consecințele hotărârii tale.
Oana s-a supărat, dar până la urmă a acceptat să achite diferența aferentă celor patru persoane pe care le invitase. A trebuit să folosească o parte din banii pe care îi păstrase pentru alte cheltuieli, însă nu mai putea să le ceară celorlalți să plătească pentru invitațiile făcute de ea.
Între timp, pensiunea inițială a reușit să ocupe o parte dintre locurile eliberate. După discuțiile cu recepția, am primit înapoi o parte din avans. Nu am recuperat întreaga sumă, dar am evitat să pierd toți banii pentru o excursie la care nu mai doream să particip.
Revelionul l-am petrecut acasă, liniștită. Nu a fost excursia pe care mi-o imaginasem cu două luni înainte, dar nici nu am regretat că nu am acceptat să fiu înlocuită fără să fiu măcar întrebată.
După sărbători, Oana m-a sunat. Mi-a povestit că grupul reușise să plece, dar că organizarea fusese mult mai complicată decât își închipuise. Nu am reluat cearta. I-am spus doar că, pe viitor, dacă mai organizăm ceva împreună, vreau ca deciziile să le luăm împreună.
De atunci, nu m-am mai ocupat de rezervările excursiilor la care urma să participe și ea. Dacă vrea să invite pe cineva, poate să organizeze și să plătească în nume propriu.
Nu m-a durut atât faptul că am rămas acasă de Revelion, cât ușurința cu care fiica mea a considerat că locul meu putea fi oferit altcuiva, de parcă tot efortul și banii mei nu contaseră deloc.
Iar data viitoare când voi pregăti o excursie, voi avea grijă ca nimeni să nu poată hotărî în locul meu cine merită să meargă.