CeZiceLumea.ro

…m-am trezit mai devreme decât de obicei și am pregătit micul dejun pentru copilul nostru. Îl priveam cum își mânca iaurtul cu biscuiți și simțeam

Toți au încremenit. Privirile s-au îndreptat spre copil, care tremura, cu ochii mari și umezi, dar plini de hotărâre. Glasul lui nu era al unuia

— Desigur! Așa am hotărât. Tu ai zis că vrei căldură, mare, liniște… Ei bine, ai. Sanatoriu, doi pași până la plajă. Mama vine cu

Cuvintele prietenei ei îi răsunau în minte ca o promisiune ciudată. „Natural nu mai înseamnă mare lucru…” Și totuși, pentru Laura, cuvântul „natural” fusese mereu

Cu pași măsurați, echipa s-a apropiat. Fiecare clipă părea încărcată de tensiune, ca o coardă întinsă gata să se rupă. Armăsarul răsufla greu, dar privirea

Adrian o urmărea din colțul încăperii, prefăcându-se că șterge o pată de pe podea. Nu era prima dată când analiza oamenii, dar acum simțea ceva

În acea clipă, tăcerea a devenit apăsătoare. Medicul a făcut un pas înapoi, iar asistenta și-a dus mâna la gură. Pe radiografie se vedeau clar

…Holul s-a umplut de o liniște grea. Unii dintre cei prezenți s-au ridicat puțin pe vârfuri, curioși să audă conversația. Fermierul vorbea răspicat, dar fără

Clauza era simplă, dar tăioasă ca o sabie: averea tatălui meu putea fi moștenită doar de mine, atâta timp cât rămâneam fidelă valorilor cu care