CeZiceLumea.ro

Numele meu e Lily, și am 16 ani acum. Când aveam zece ani, cancerul mi-a luat mama bucată cu bucată, furându-mi-o un tratament după altul.

Nu e ca și cum lucrurile ar fi fost întotdeauna perfecte. N-am fost niciodată genul de fată cu o viață de basm, dar m-am descurcat.

…în fotografie era tatăl lui, îmbrăcat în salopeta de muncitor, stând lângă o femeie tânără cu părul prins într-un batic roșu. Femeia zâmbea larg, ținând

Laurențiu se așeză încet, ca și cum se temea să nu strice ceva. Ținea bancnota strâns în mână, de parcă aceea era singura lui ancoră

Și de acolo am început, pentru prima oară în mulți ani, să respir altfel. Aerul mirosea a libertate, nu a datorii mascate în „te iubim,

În timp ce Maria ținea hârtia în mâini, sala întreagă părea că se micșorează în jurul nostru. Oamenii se foiau stânjeniți pe scaune, dar nimeni

Pe ecran se încărcau mai multe foldere, fiecare cu nume ciudate, parcă puse intenționat să nu bată la ochi. Unul dintre ele însă avea data

Radu se trezi înainte să sune alarma. Nici nu închisese ochii bine toată noaptea. Avea senzația că întreaga lui viață se clatină pe o margine

…era plin de buchete de flori. Pe fiecare dintre ele era câte un bilețel mic, scris cu pixul, pe hârtie simplă. Toate spuneau același lucru:

Într-o dimineață rece de toamnă, când frunzele se adunaseră în grămezi ruginii lângă gardul vechi al Anei, femeia a plecat în pădure după bureți. A