Author: cezicelumea

Liniștea din salon a devenit apăsătoare. Ana a încercat să râdă, dar vocea i-a tremurat. — Elena face teatru. E geloasă, asta e tot. Vocea

Când Aurel a terminat, a lăsat lingurița pe masă. — Mâine. Mic dejun la ora 7. — Da, domnule. — Și să folosești lingurița mică.

Când a terminat de mâncat, băiatul a rămas nemișcat, cu fruntea lipită de gard. Respira mai liniștit acum. De parcă lumea nu-l mai durea chiar

Adrian însă nu voia să audă nimic. Când o vedea pe Ariana trecând pe uliță, cu basmaua legată neglijent și ochii verzi scânteind în soare,

Alexandru mergea în urma ei fără să spună nimic. Pașii Andreei răsunau pe marmura rece a holului. Respira greu. Își strângea palmele una în alta

— Îți fac un bine, i-am spus liniștită. Dacă tot e totul atât de rău, n-are rost să te mai chinui. Câteva rude au pufnit

Până și organizarea nunții devenise un chin. Veronica controla tot — locația, florile, meniul, chiar și rochia miresei. „Crede-mă, dragă”, spunea mereu. „Știu eu ce

Ilie stătea pe banca din fața casei când l-a văzut coborând din mașină. Nu mai era copilul slab pe care îl dusese de mână la

…i-am găsit împreună. Nu mai era nimic de explicat și nimic de interpretat. Femeia era în casa mea, iar Marian stătea relaxat lângă ea de