Category: Inedit

În prag, m-a izbit un miros de busuioc și tămâie. În sufragerie, mama Hannei stătea pe un scaun cu ochii roșii, iar lângă ea, vecina

Când în sfârșit a urcat scările și a pus cheia în yală, ușa s-a deschis din interior. Marina stătea în prag, cu o expresie rece,

„Maya…” Ochii ei s-au ridicat încet, parcă treziți dintr-un somn adânc. Nu m-a recunoscut imediat. Privirea i-a rătăcit peste chipul meu, ca și cum ar

Maria rămase în prag, ezitând. Își trecea mâinile peste șorțul de lucru, ca și cum ar fi vrut să-și găsească curajul într-o simplă bucată de

Emilia se întoarse la spital cu ochii înlăcrimați și cu sufletul greu. Daniel, încă slab, dar viu, îi zâmbi șoptind: „Ești eroul meu.” Niciodată nu-i

Am lăsat paharul pe masă și l-am privit în ochi. „Ocazia, Marc? Ocazia e să-ți arăt cine sunt eu cu adevărat. Nu fata care înghite

Când a ajuns aproape de altar, un murmur de uimire s-a răspândit printre invitați. Nimeni nu mai văzuse o femeie de serviciu, cu șorțul pătat

În fiecare zi, timp de zece ani, un bătrân stătea nemișcat pe un scaun vechi, așezat la marginea mării. Privirea lui se pierdea în zare,

Doru a pășit hotărât spre recepție, iar liniștea apăsătoare a sălii de așteptare s-a transformat într-o tensiune densă. Pacienții care până atunci priveau neputincioși au

CONTINUAREA 👉Am dat din cap, fără să comentez. Eram sigură că vrea să mă conducă într-un colț izolat, departe de restul pasagerilor. Dar în loc