A sunat soneria. În prag stăteau părinții soțului. “Am venit după banii pe care vi i-am dăruit la nuntă!” – Fără să acorde atenție nurorii, femeia a intrat în cameră. Alina a înghețat pentru o clipă de șoc. Iar când și-a revenit, a PUS LA PUNCT FRUMOS pe soacra obraznică…
După ce și-a pregătit patul în camera de oaspeți, se pregătea să se culce când a sunat soneria. În prag stăteau părinții lui Costin.
— Am venit după bani, — a anunțat mama lui Costin.
— După care bani?
— Cum după care? Cei pe care vi i-am dat la nuntă, câți ați primit. Uite, acum dă înapoi datoriile.
Fără să acorde atenție nurorii, femeia a intrat în cameră, de unde a ieșit Costin cu un teanc de bani deja pregătit.
— Am adunat tot ce aveam. Cred că e destul. — El a dat teancul mamei sale.
— Cum așa? — exclamă Alina, aproape plângând. — Și părinții mei au contribuit la nuntă.
— Și ce? — Soacra s-a uitat disprețuitor la ea. — Au dăruit în principal rudele noastre. Ce puteau să dăruiască amărâții voștri? Un fier de călcat?
Toți trei au râs în cor.
Iar când și-a revenit, a PUS LA PUNCT FRUMOS pe soacra obraznică..
CONTINUAREA 👇
Alina simți cum tot sângele i se urcă în obraji. O clipă a rămas nemișcată, privind la cei trei care râdeau de familia ei, de sacrificiile părinților ei. Apoi, cu o determinare care a surprins-o și pe ea, s-a îndreptat spre dormitor. Se auzeau încă hohote de râs din living când s-a întors, ținând în mână un album de nuntă și un carnet.
— Vă rog să luați loc, a spus ea, cu o voce calmă dar fermă, care i-a făcut pe toți să tacă brusc.
Soacra ei, Dorina, a privit-o suspicioasă dar s-a așezat pe canapea. Soțul acesteia, Mihai, a făcut la fel, în timp ce Costin stătea stingher lângă perete.
— Din moment ce vreți să discutăm despre bani, haideți să fim organizați, a continuat Alina, deschizând carnetul. Am ținut o evidență exactă a tuturor cadourilor primite la nuntă, atât bani cât și obiecte. Fiecare invitat, fiecare sumă.
Soacra își dădu ochii peste cap.
— Ce contabilă! La ce bun? Banii erau pentru voi.
— Aparent nu, a răspuns Alina, fără să-și piardă cumpătul. Din moment ce ați venit să-i cereți înapoi, e important să clarificăm cine a dat ce. Deci…
Și-a pus ochelarii și a început să citească metodic:
— Familia Popescu, adică părinții mei „amărâți”, cum v-a plăcut să-i numiți, au contribuit cu 15.000 de lei pentru locație și 5.000 pentru rochia mea de mireasă. Unchiul Gheorghe și mătușa Elena din partea mea au oferit 2.000 de euro în plic. Verișorii mei au strâns împreună 3.000 de lei pentru tortul de nuntă.
S-a uitat direct spre socrii ei, care începeau să pară ușor stânjeniți.
— Din partea dumneavoastră, a continuat ea, trecând la o altă pagină, au fost 5.000 de lei în plic și serviciul de veselă pe care l-am pus în vitrină. Alte rude de-ale dumneavoastră au contribuit cu diverse sume, toate notate aici. Total: aproximativ 10.000 de lei, exceptând cadourile nemonetare.
Soacra a început să se foiască pe canapea.
— Ce vrei să demonstrezi cu asta?
— Nimic, doamnă Dorina. Doar stabilesc faptele. Acum, despre cheltuieli: nunta a costat în total 35.000 de lei. Părinții mei au acoperit 20.000, noi am pus 5.000 din economiile noastre, iar din cadourile în bani am folosit 10.000 pentru restul cheltuielilor și luna de miere.
Alina a închis carnetul și a luat albumul de nuntă, deschizându-l la o pagină unde erau fotografiați părinții ei, zâmbind larg, cu lacrimi de fericire în ochi.
— Părinții mei au muncit toată viața la fabrică. Și-au luat amândoi al doilea job pentru a contribui la nunta noastră. Tata a lucrat suplimentar la un magazin de bricolaj în weekend, iar mama a făcut curățenie la două familii după orele de program. Nu au Ferrari, nu au casă de vacanță, dar și-au dat toți banii economisiți pentru ca fiica lor să aibă o nuntă frumoasă.
Apoi a întors albumul spre pagina unde erau părinții lui Costin, eleganți în hainele lor scumpe, pozând lângă mașina lor de lux.
— Nu îndrăznesc să vă judec situația financiară sau motivele pentru care aveți nevoie brusc de acești bani. Dar să-i numiți pe părinții mei „amărâți” când ei au contribuit cu mai mult decât dublul sumei dumneavoastră, îmi arată exact ce fel de oameni sunteți.
S-a ridicat, a luat teancul de bani de la soacra ei și l-a pus pe masă.
— Vă rog să număraţi aici cât v-am datora conform evidențelor mele și să luați doar acea sumă. Restul va fi returnat părinților mei, proporțional cu contribuția lor.
Costin, care până atunci stătuse mut de uimire, a făcut un pas înainte.
— Alina, nu cred că e nevoie…
— Ba da, Costin, e nevoie, l-a întrerupt ea cu blândețe. Dacă îți respecți părinții suficient cât să le dai toți banii noștri fără să mă consulți, atunci sigur îi respecți suficient cât să facă acest lucru corect.
Socrul, care până atunci nu scosese un cuvânt, s-a uitat la soția sa, apoi la Alina, și într-un final la fiul său.
— Are dreptate, Dorina. Dacă cerem banii înapoi, ar trebui să cerem doar partea noastră.
Soacra s-a înroșit la față, dar nu a mai avut ce să spună. Sub privirile atente ale tuturor, a luat 5.000 de lei din teanc și s-a ridicat brusc.
— Să mergem, Mihai. Văd că nu suntem bineveniți aici.
— Nu am spus asta, doamnă Dorina, a răspuns Alina, păstrându-și calmul. Sunteți mereu bineveniți în casa noastră. Dar cu respect reciproc.
După ce socrii au plecat, Costin s-a prăbușit pe canapea, cu capul în mâini.
— Îmi pare rău, Alina. Nu știu ce s-a întâmplat cu ei. Niciodată nu s-au comportat așa.
Alina s-a așezat lângă el și i-a luat mâinile într-ale sale.
— Te iubesc, Costin, și vreau să construim o familie împreună. Dar trebuie să știi că familia mea merită același respect ca și a ta. Și mai trebuie să știi că deciziile importante le luăm împreună.
Costin a dat din cap, ținându-i strâns mâinile.
— Ai dreptate. Și ai fost incredibilă. Nu știu dacă eu aș fi avut curajul să fac ce ai făcut tu.
— Nu e vorba de curaj, a șoptit ea. E vorba despre a face ce e corect și a-ți apăra demnitatea. Acum hai să mergem la culcare. A fost o seară lungă.
În noaptea aceea, în timp ce Costin dormea lângă ea, Alina a privit mult timp tavanul, gândindu-se la evenimentele zilei. Nu era mândră că trebuise să-și confrunte soacra, dar era mulțumită că își apărase familia și principiile. Și, cumva, simțea că relația dintre ea și Costin trecuse printr-o probă de foc și ieșise mai puternică.
Dimineața următoare a fost trezită de soneria telefonului. Era mama lui Costin.
— Alina, a spus ea, cu o voce diferită de cea din seara precedentă. Aș vrea să vorbim. Doar noi două. La o cafea, poate?
Alina a ezitat o clipă, apoi a răspuns:
— Sigur, doamnă Dorina. La cafeneaua de lângă parc în o oră?
— Perfect. Și… Alina? Îmi pare rău pentru aseară.
Când a închis telefonul, Alina a simțit un mic zâmbet formându-i-se pe buze. Poate că, într-un fel, pusese bazele unei relații mai bune, mai echilibrate cu soacra ei. Și poate că uneori, a pune piciorul în prag cu demnitate și eleganță era exact ce trebuia pentru a câștiga respectul cuiva.
A sărutat fruntea lui Costin care încă dormea și s-a ridicat din pat, pregătindu-se pentru o nouă zi și o nouă etapă în relația cu familia soțului ei.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.