Andrei s-a așezat lângă soția lui pe canapea, dar parcă stătea lângă o păpușă stricată. Silvia nu mai era femeia de care se îndrăgostise. Slăbită, trasă la față, cu ochii goi. Se uita în tavan de parcă viața nu mai avea sens.
„Arăți groaznic,” i-a zis din nou, fără urmă de milă. „O femeie trebuie să aibă grijă de ea, nu să stea ca o legumă.”
Silvia nu a zis nimic. De mult timp nu mai răspundea la jigniri.
Andrei era pe val. Afaceri, bani, cluburi, prieteni influenți. Și, bineînțeles, Ilinca. Blondă, 24 de ani, mereu parfumată și cu zâmbet de reclamă.
Într-o seară, fără prea multe explicații, a dus-o pe Silvia la spital. „E depresivă. Nu mai vorbește. Nu mai mănâncă. Să fie internată, e clar că are ceva la cap,” le-a zis doctorilor.
Silvia nu a protestat. A privit totul cu aceeași privire pierdută.
Două săptămâni mai târziu, Ilinca se mutase deja în casa lor. Zâmbea prin bucătărie ca o stăpână. Prietenii lui Andrei chicoteau: „Ai scăpat de nebună. Bravo, frate!”
Dar într-o dimineață de luni, când Andrei s-a trezit, ceva nu era în regulă. Ilinca nu era nicăieri.
Pe frigider era un bilet:
„Mulțumesc pentru experiență. Am plecat. Nu sunt făcută să fiu a doua. P.S.: Ai fost filmat.”
Șocat, Andrei s-a dus în sufragerie. Pe masă, un laptop pornit. Un video.
Era el. Cu Ilinca. În pat. În bucătărie. În fiecare cameră din casă. Și apoi… el, vorbind la telefon despre cum și-a închis nevasta „nebună” ca să-și poată trăi viața liniștit.
Apoi ecranul a trecut pe o imagine cu Silvia. Într-un birou, cu un halat alb, discutând cu un doctor. Zâmbea. Calmă. Lucidă.
Și o voce:
„Bună, Andrei. Sunt încă soția ta. Am jucat rolul vieții mele. M-ai tratat ca pe o cârpă, dar am fost cu zece pași înaintea ta. Știi spitalul ăla unde m-ai internat? Ghici ce? E clinica familiei mele. A fost ideea mea. Ca să pot aduna dovezi. Toți doctorii au colaborat. Inclusiv cu camerele ascunse din casă. Toate vor ajunge unde trebuie. Avocatul meu te va contacta.
P.S.: Să nu-ți faci griji, ți-am lăsat și tu ceva. Factura pentru tratamentul ‘nebuniei’ mele. Și factura pentru trădare.”
Andrei a simțit că se prăbușește. Într-o clipă, lumea lui perfectă se făcuse praf. Afacerea? În pericol. Imaginea? Ruinată. Ilinca? Dispărută. Soția „nebună”? Mai lucidă ca niciodată.
Și atunci și-a dat seama… n-a fost ea cea închisă. El a fost. În propria minciună.
Dacă ți-a plăcut povestea, nu uita să o distribui cu prietenii tăi! Împreună putem duce mai departe emoția și inspirația.