Răceala aceea l-a lovit mai tare decât orice cuvânt.
Andrei a simțit pentru prima oară că banii lui, influența lui, toate contractele semnate și conturile pline nu valorau nimic în fața femeii din fața lui.
— N-am venit să te umilesc, a spus încet.
— Am venit pentru că mi-a fost dor.
Valentina a râs scurt, fără urmă de bucurie.
— Dorul nu ține de foame, Andrei. Nici nu plătește facturi. Nici nu-ți crește copilul singură.
Cuvântul „copil” a căzut între ei ca un trăsnet.
— Copil? a șoptit el.
Ea s-a dat un pas înapoi, ca și cum spusese deja prea mult.
— Da. Copil. Al tău.
Vecinii au tăcut brusc, simțind că nu mai e un simplu spectacol de stradă. Era ceva serios. Prea serios.
Andrei a simțit cum i se taie picioarele. S-a sprijinit de tocul ușii, buchetul de flori alunecându-i din mână și căzând în praf.
— De ce nu mi-ai spus?
Valentina și-a strâns brațele pe lângă corp.
— Pentru că atunci când am avut cea mai mare nevoie de tine, erai prea ocupat cu afacerile tale. Pentru că m-ai făcut să mă simt mică. Pentru că ai ales banii, nu familia.
Liniștea era apăsătoare. Doar focul trosnea sub oală.
— Are șapte ani, a continuat ea.
— Se numește Matei. E la școală acum.
Andrei a închis ochii. Șapte ani. Șapte ani pe care nu îi mai putea recupera.
— Nu cer nimic de la tine, a spus Valentina hotărât.
— Ne-am descurcat și fără tine. Am muncit pe unde am putut. Am spălat, am gătit, am lucrat pământul. Am crescut un copil cinstit.
Andrei a ridicat privirea, iar pentru prima dată nu mai părea milionarul sigur pe el.
— Lasă-mă să repar ce am stricat.
Ea l-a privit lung.
— Unele lucruri nu se repară cu bani.
În depărtare s-a auzit un clopoțel. Copiii ieșeau de la școală.
Valentina a luat o geacă veche de pe un cui din perete.
— Dacă vrei să-l vezi pe Matei, vino cu mine.
— Dar să știi ceva: nu-ți datorez nimic. Nici explicații. Nici iertare.
Au mers împreună pe drumul prăfuit, sub privirile satului întreg.
Când un băiețel cu ghiozdan ponosit a alergat spre Valentina strigând „Mamă!”, inima lui Andrei s-a rupt și s-a refăcut în același timp.
Copilul s-a uitat curios la el.
— Cine e domnul?
Valentina a respirat adânc.
— Tatăl tău.
Andrei s-a lăsat în genunchi, cu ochii în lacrimi, pentru prima dată fără mândrie, fără mască.
În acel moment a înțeles un adevăr simplu și dur:
nu sărăcia o distrusese pe Valentina,
ci el.
Și dacă avea o șansă să fie din nou om, nu milionar, aceea începea acum.
Această lucrare este inspirată din evenimente și persoane reale, însă a fost ficționalizată în scopuri creative. Numele, personajele și detaliile au fost schimbate pentru a proteja intimitatea și pentru a îmbunătăți narațiunea. Orice asemănare cu persoane reale, în viață sau decedate, sau cu evenimente reale este pur întâmplătoare și nu este intenționată de către autor.
Autorul și editorul nu își asumă responsabilitatea pentru exactitatea evenimentelor sau pentru modul în care sunt portretizate personajele și nu sunt răspunzători pentru eventuale interpretări greșite. Această poveste este oferită „ca atare”, iar orice opinii exprimate aparțin personajelor și nu reflectă punctele de vedere ale autorului sau ale editorului.