Am privit-o pe fetița mea și am simțit că este cel mai frumos dar pe care mi l-a făcut viața.
Dar Mariana nu vedea același lucru.
S-a apropiat de pătuț, a aruncat doar o privire și a oftat dezamăgit.
— Medicul s-a înșelat… Ce păcat…
Nici măcar nu și-a luat nepoata în brațe.
A ieșit din salon fără să mă felicite.
Am rămas cu un gust amar, dar n-am vrut să las nimic să umbrească momentul. Câteva ore mai târziu a ajuns și Andrei. Când și-a văzut fiica pentru prima dată, a izbucnit în lacrimi.
— Bună, prințesa mea… te-am așteptat atât de mult…
A sărutat-o pe frunte, apoi m-a îmbrățișat.
— Este perfectă.
N-am avut nevoie de altceva.
În ziua externării, Mariana ne aștepta în fața maternității.
Toată lumea zâmbea, făcea fotografii și vorbea despre cât de frumoasă este cea mică.
Doar ea părea absentă.
În drum spre casă, a spus încet:
— Poate data viitoare va fi băiat.
Andrei a apăsat imediat frâna la primul semafor și s-a întors spre ea.
— Mamă, ascultă-mă foarte bine.
Vocea lui era calmă, dar fermă.
— Copilul acesta este fiica mea. Este perfectă exact așa cum este. Dacă vreodată o vei face să simtă că valorează mai puțin doar pentru că s-a născut fată, nu vei mai avea loc în viața noastră.
Mariana a rămas fără cuvinte.
— Dar eu…
— Nu există “dar”. Ori o iubești necondiționat, ori alegi să stai departe de ea. Fiica mea nu va crește auzind că este o dezamăgire.
Pentru prima dată în viață, Mariana n-a mai avut replică.
Au trecut câteva săptămâni.
Într-o după-amiază a sunat la ușă.
Ținea în brațe o cutie mare și avea ochii înroșiți.
— Pot să intru?
Am dat din cap.
S-a apropiat încet de pătuț.
De data aceasta n-a mai ezitat.
Și-a luat nepoata în brațe, iar lacrimile au început să-i curgă fără oprire.
— Iartă-mă… Am fost oarbă. Am crezut că un băiat duce numele mai departe. Dar ea… ea mi-a cucerit inima din prima clipă în care am ținut-o în brațe.
Andrei a privit-o câteva secunde.
— Nu ne datorezi nouă scuze. I le datorezi ei.
Mariana s-a uitat la fetiță și a șoptit:
— Îmi pare rău, iubirea bunicii.
Din ziua aceea nu a mai existat “nepotul” pe care îl visase.
A existat doar nepoata pe care o iubea din toată inima.
Iar când fiica noastră a împlinit un an, Mariana a fost cea care i-a organizat cea mai frumoasă aniversare.
Uneori, cea mai importantă lecție din viață este să înțelegi că un copil nu valorează mai mult sau mai puțin pentru că este băiat ori fată.
Valorează tot universul… doar pentru că există.