Andrei a rămas câteva clipe nemișcat.
În buzunar simțea nasturele.
Mic.
Rece.
Dar suficient de greu încât să-i schimbe întreaga lume.
S-a uitat din nou la Radu.
— Ce s-a întâmplat la gâtul tău?
Radu a dus instinctiv mâna spre zgârietură.
— M-am lovit în vie.
Andrei nu a răspuns.
Privirea i-a coborât spre sacoul bleumarin.
Lipsea exact un nasture.
Același model.
Aceeași culoare.
Mama a observat imediat unde se uită.
— Andrei, nu începe să inventezi povești într-un asemenea moment.
— Nu inventez nimic.
Vocea lui era surprinzător de calmă.
— Vreau doar să văd actele de la spital.
În sufragerie s-a lăsat o tăcere apăsătoare.
Mama a răspuns prima.
— Nu este nevoie.
— Ba este.
— Totul s-a terminat.
— Pentru voi, poate.
Dar nu și pentru mine.
Radu a făcut un pas înainte.
— Frate, înțeleg că ești în șoc…
— Nu.
Andrei l-a privit drept în ochi.
— Șocul a trecut în clipa în care am găsit asta.
A scos încet nasturele din buzunar și l-a așezat pe masa din fața tuturor.
Radu a pălit.
Mama și-a mușcat buza.
Niciunul nu a spus un cuvânt.
Andrei s-a apropiat din nou de sicriu.
A mângâiat ușor mâna Irinei.
— Dacă ai luptat până în ultima clipă ca să-mi lași dovada asta… înseamnă că ai vrut să aflu adevărul.
Apoi s-a întors spre mama lui.
— Unde este certificatul medical?
— L-am pus deoparte.
— Atunci adu-l.
— Nu acum.
— Acum.
Vocea lui nu mai tremura.
Era hotărâtă.
Mama a încercat să schimbe subiectul.
— Mâine este înmormântarea.
— Nu.
Andrei a scos telefonul.
— Până nu aflu exact ce s-a întâmplat, nu va exista nicio înmormântare.
Radu s-a apropiat nervos.
— Ai înnebunit?
— Nu.
Andrei forma deja un număr.
— Bună ziua. Doresc să raportez o moarte suspectă și să solicit suspendarea înmormântării până la efectuarea unei autopsii medico-legale.
Mama a încercat să-i smulgă telefonul.
— Închide imediat!
Andrei s-a retras un pas.
— Nu voi îngropa femeia pe care am iubit-o fără să aflu adevărul.
În mai puțin de o oră, două echipaje au ajuns la proprietate.
Trupul Irinei a fost preluat pentru investigații.
Casa, până atunci plină de șoapte și ordine, devenise brusc tăcută.
Câteva zile mai târziu, primele rezultate au schimbat complet ancheta.
Medicii au stabilit că moartea Irinei nu fusese provocată doar de complicațiile nașterii.
Pe corp existau urme de agresiune produse înainte de deces.
Sub unghiile ei fusese găsit material textil bleumarin, identic cu fibra recuperată de pe nasture.
Anchetatorii au ridicat sacoul lui Radu.
Nasturele lipsă se potrivea perfect.
Urmele de ADN găsite pe material au confirmat că Irina încercase să se apere în ultimele clipe.
În fața probelor, Radu nu a mai reușit să-și susțină minciunile.
Iar mama, care încercase să grăbească înmormântarea și să ascundă adevărul, a fost nevoită să răspundă și ea în fața anchetatorilor pentru rolul avut după tragedie.
Nimic nu avea să-i aducă înapoi pe Irina și pe copilul lor.
Durerea aceea nu putea fi vindecată.
Dar Andrei știa că îi datora Irinei un singur lucru.
Adevărul.
În fiecare an merge la mormântul ei cu un buchet de crini albi.
Iar înainte să plece, își amintește mereu de ultimul gest al femeii pe care a iubit-o.
Un simplu nasture.
Atât de mic.
Și totuși suficient pentru ca adevărul să nu fie îngropat odată cu ea.