Alex n-a dormit deloc.
A stat până dimineață privind ceasul așezat pe masă.
La răsărit, nu mai simțea furie.
Simțea doar o liniște rece.
A sunat-o pe Andreea.
— Mai stai cu surorile tale diseară?
— Da. De ce?
— Vreau să-ți pregătesc o surpriză.
Ea a râs.
— Ce surpriză?
— Ai răbdare.
A închis.
În următoarele ore a dat câteva telefoane.
Părinților ei.
Surorilor.
Celor mai apropiați oameni.
Le-a spus că voia să organizeze o seară specială pentru Andreea.
Toți au venit bucuroși.
La ora opt, casa era plină.
Flori.
Pahare.
Zâmbete.
În mijlocul mesei se afla o cutie elegantă.
Când Andreea a intrat pe ușă și a văzut sufrageria, a înlemnit.
— Ce se întâmplă?
Alex s-a apropiat calm.
— Un cadou.
A deschis încet cutia.
Înăuntru era ceasul.
Fața Andreei s-a albit.
Mama ei a privit nedumerită.
— Ce înseamnă asta?
Alex și-a mutat privirea spre soția lui.
— Aseară mi-ai spus că dormeai în patul nostru.
Nimeni nu scotea un sunet.
— Numai că eu eram acasă.
Iar în casa noastră era doar ceasul șefului tău.
Andreea încerca să spună ceva.
Dar cuvintele nu mai veneau.
În clipa aceea telefonul ei a vibrat.
Pe ecran apărea un singur nume.
Victor.
Tatăl ei a făcut un pas înapoi.
Mama și-a acoperit gura cu mâna.
Alex a vorbit pentru ultima dată.
— Nu mă doare că ai ales pe altcineva.
Mă doare că m-ai privit în ochi și m-ai făcut să cred că eu sunt nebun.
A scos un plic.
L-a așezat lângă cutie.
— Sunt actele de divorț.
Le poți citi când rămâi singură.
S-a întors spre părinții ei.
— Îmi pare rău că ați aflat așa.
Dar meritam și eu măcar un adevăr.
A ieșit din casă fără să mai privească înapoi.
În spatele lui rămăseseră lacrimi.
Scuze.
Și o femeie care înțelesese prea târziu că o minciună spusă cu voce blândă poate distruge o viață întreagă.