Mara s-a ridicat somnoroasă și a îmbrățișat-o fără cea mai mică ezitare. Femeia i-a zâmbit cu o căldură pe care n-o puteai juca, iar eu am rămas nemișcată, incapabilă să înțeleg ce se petrece în propria mea casă.
— Ai mai avut coșmaruri, bunico? a întrebat Mara încet.
Femeia a dat din cap și s-a lipit instinctiv de Radu.
— Nu-mi găseam băiețelul…
— Sunt aici, mamă, i-a răspuns el cu o voce pe care nu i-o mai auzisem niciodată.
Abia după ce s-a liniștit, Mara s-a întors spre mine.
— Mamă… tata urma să-ți explice totul când veneai acasă.
M-am uitat când la fiica mea, când la soțul meu. Parcă toți știau ceva, mai puțin eu.
După ce Radu a condus-o pe femeie înapoi în camera Marei, am rămas singură cu fiica mea în bucătărie.
Ea și-a împăturit păturica și a început să strângă perna de pe jos, de parcă era cel mai normal lucru din lume.
— De când dormi aici? am întrebat cu glas stins.
— De câteva nopți…
Am simțit cum îmi urcă furia în piept.
— Te-a pus tatăl tău?
Mara a clătinat repede din cap.
— Nu… eu am vrut.
— Niciun copil nu alege să doarmă pe gresia din bucătărie.
A ezitat câteva secunde, apoi s-a apropiat de mine și a șoptit:
— Bunica se sperie dacă se trezește și nu vede pe nimeni. Intră în panică și începe să-l caute pe tata prin toată casa.
Am rămas fără replică.
— Dar de ce în camera ta?
Mara și-a mușcat buza de jos.
— Pentru că ea crede că aceea este camera ei…
În clipa aceea, Radu s-a întors în bucătărie. Era vizibil epuizat, cu ochii roșii și chipul tras, ca un om care nu mai dormise de zile întregi.
— Acum o să-mi spui adevărul? am întrebat, privindu-l drept în ochi.
El a inspirat adânc.
— Am aflat de existența ei acum patru zile.
— Cum adică ai aflat? Tu mi-ai spus mereu că mama ta v-a abandonat când erai copil.
Radu și-a trecut mâna peste față.
— Asta am crezut și eu toată viața. Dar săptămâna trecută am primit un telefon care mi-a schimbat tot ce știam despre familia mea.
Am făcut un pas spre el.
— Cine te-a sunat?
A ridicat privirea încet.
— Poliția.
Înainte să mai pot spune ceva, din camera Marei s-a auzit glasul tremurat al femeii:
— Radu… unde e băiețelul meu?
Soțul meu a fugit imediat spre dormitor.
Am rămas nemișcată în bucătărie, cu inima bătând nebunește.
Aveam senzația că, în următoarele minute, urma să aflu un adevăr capabil să schimbe tot ceea ce crezusem despre familia soțului meu.
Și nu aveam nici cea mai mică idee dacă eram pregătită să-l aud.