Ambulanța a ajuns în mai puțin de zece minute.
Paramedicii l-au luat imediat pe Matei în brațe. Băiețelul avea febră foarte mare, iar Sara nu s-a desprins nicio clipă de lângă el.
În timp ce coborau scările, ușile apartamentelor au început să se deschidă una câte una.
— Vedeți? a spus o femeie în șoaptă. Știam eu că i-a abandonat.
— Săracii copii…
— Cine știe pe unde umblă la ora asta.
Un bărbat chiar a ridicat telefonul și a început să filmeze.
Sara a auzit tot.
Și-a șters lacrimile cu mâneca și a spus atât de încet încât doar polițista a auzit-o:
— Mama nu ne-ar lăsa niciodată singuri…
Andreea a simțit un nod în gât.
În apartament nu găsise nimic care să arate că femeia își părăsise copiii. Din contră.
Pe masa din bucătărie era o rețetă medicală, o pungă de la farmacie și un bilețel scris în grabă.
„Mă întorc imediat. Să nu deschideți ușa nimănui. Vă iubesc.”
Polițista a privit din nou ceasul.
Trecuseră aproape patru ore.
Prea mult pentru cineva care plecase doar după medicamente.
A cerut imediat verificarea camerelor de supraveghere din zonă.
Nu după mult timp a venit răspunsul.
Femeia fusese surprinsă ieșind din farmacie cu o pungă în mână.
Nu ajunsese nici măcar la colțul străzii.
O mașină închisă la culoare o blocase.
Un bărbat coborâse în grabă și o obligase să urce înăuntru.
Andreea a înțeles imediat despre cine era vorba.
Fostul partener al femeii, împotriva căruia existaseră în trecut mai multe plângeri pentru violență.
Patrulele au pornit imediat pe urmele mașinii.
După aproape o oră, au găsit-o abandonată într-o curte izolată de la marginea Bucureștiului.
Femeia era rănită, dar în viață.
Primul lucru pe care l-a întrebat, înainte să accepte îngrijiri medicale, a fost:
— Copiii mei… sunt bine?
Câteva ore mai târziu, când a intrat în salonul spitalului, Sara a sărit din pat și a alergat spre ea.
— Știam că vii înapoi!
Mama a izbucnit în plâns și și-a strâns copiii în brațe.
— Îmi pare atât de rău… am încercat să mă întorc la voi.
Andreea s-a apropiat zâmbind.
— Nu dumneavoastră ați salvat copiii în noaptea asta.
Femeia a ridicat privirea.
— Fiica dumneavoastră v-a salvat pe toți.
Mama și-a mângâiat încet fetița pe obraz.
— Eu am învățat-o să-i fie frică…
Polițista a clătinat ușor din cap.
— Nu. Ați învățat-o cel mai important lucru.
Să ceară ajutor atunci când singură nu mai poate.
În zilele care au urmat, vecinii au aflat adevărul.
Nimeni nu-și ceruse scuze când o judecase.
Dar aproape toți au coborât capul când au înțeles că femeia nu își abandonase copiii nici măcar o clipă.
Iar Sara avea să-și amintească toată viața noaptea în care a avut curajul să formeze trei cifre.
Uneori, un copil poate salva o familie întreagă.