Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Cina cu Matei nu s-a terminat așa cum probabil își imaginase Sorin.
N-am mers la hotel.
Nu l-am sărutat.
N-am făcut nimic din ceea ce soțul meu avea să-și imagineze în următoarele trei ore.
Am stat într-un restaurant, am mâncat paste și am vorbit.
Atât.
Și tocmai asta m-a tulburat.
Matei m-a întrebat despre proiectul la care lucram.
Știa că fusesem propusă pentru coordonarea unei echipe și m-a întrebat de ce nu acceptasem încă.
I-am spus că programul ar fi devenit mai complicat cu copiii.
— Și Sorin?
Am râs.
— Ce-i cu el?
— Sunt și copiii lui.
N-am răspuns.
O propoziție atât de simplă reușise să-mi arate ceva ce acceptasem ani întregi fără să-l mai văd.
Când m-am întors acasă, Sorin mă aștepta în sufragerie.
— Cât de departe ai mers?
Mi-am scos pantofii.
— Bună seara și ție.
— Te-am întrebat ceva.
— Am luat cina.
— Și după?
— Am venit acasă.
M-a privit suspicios.
— Te-a sărutat?
— Nu discut detalii.
— Sunt soțul tău!
— Și Diana?
A tăcut.
— Ce legătură are Diana?
— Tot ce vrei să afli despre întâlnirea mea, vreau să aflu și eu despre ale tale.
Sorin și-a trecut mâna prin păr.
— Asta devine toxic.
Aproape că am râs.
— După o singură întâlnire de-a mea?
— Nu-mi place tipul.
— Nici măcar nu-l cunoști.
— Exact.
În următoarea săptămână au apărut primele reguli noi.
Sorin a propus să nu ieșim cu persoane de la serviciu.
— De ce?
— Pentru că se complică lucrurile.
— Diana lucrează cu tine.
— Este alt departament.
Două zile mai târziu a propus să nu ne întâlnim de mai multe ori cu aceeași persoană.
— De ce?
— Pentru că atunci apar sentimente.
— Te-ai întâlnit cu Diana de trei ori.
— Nu este același lucru.
Am început să notez regulile într-un carnețel.
Când m-a văzut, s-a enervat.
— Ce faci?
— Încerc să țin pasul. Regulamentul se schimbă repede.
În schimb, eu am ieșit din nou cu Matei.
Și încă o dată.
La a treia întâlnire mi-a spus:
— Corina, vreau să fie clar ceva. Nu vreau să fiu arma cu care îți pedepsești soțul.
M-am uitat la el.
— Nici eu.
— Atunci află ce vrei înainte să mergem mai departe.
Avea dreptate.
În seara aceea am ajuns acasă înaintea lui Sorin.
La 22:30 încă nu venise.
La 23:10 am primit un mesaj.
„Sunt cu niște colegi.”
La 23:40 s-a deschis ușa.
Sorin a intrat și și-a aruncat cheile pe comodă.
— Cu Diana? am întrebat.
S-a oprit.
— Da.
— Atunci spune-mi ceva.
— Ce?
— Când ai început să o placi?
— Corina, iar începem?
— Înainte sau după aniversarea noastră?
N-a răspuns.
M-am ridicat.
— Vreau adevărul.
— Nu s-a întâmplat nimic înainte.
— Nu asta am întrebat.
A oftat.
— Flirtam puțin.
— De când?
— Nu știu. Două luni, poate.
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
— Deci aveai deja femeia.
— Nu aveam „o femeie”.
— Aveai o persoană cu care flirtai, cu care voiai să ieși și despre care nu-mi spuseseși nimic. După aceea, la aniversarea noastră, ai venit cu ideea genială a relației deschise.
— Nu am vrut să te înșel!
— Exact. Ai vrut să-ți dau voie înainte.
A tăcut.
Și atunci am înțeles că nimerisem.
— Sorin, dacă Diana nu exista, mi-ai fi propus vreodată asta?
— Nu știu.
— Ba știi.
S-a așezat.
Pentru prima dată nu mai părea furios.
Părea prins.
— Mi-a plăcut atenția ei, a spus.
— Acasă totul devenise rutină.
— Pentru cine?
S-a uitat la mine.
— Pentru amândoi.
— Nu vorbi în numele meu.
Am mers până la bucătărie și m-am întors.
— Eu n-am avut timp să mă plictisesc de rutină, Sorin. Eram ocupată s-o țin în picioare.
A încercat să mă întrerupă.
— Lasă-mă să termin.
A tăcut.
— Ai vrut noutate. Foarte bine. Dar ai vrut-o fără să pierzi nimic. Eu să rămân soția, mama copiilor, omul care ține casa în picioare, iar tu să vezi dacă Diana te face să te simți din nou interesant.
— Nu a fost așa.
— Atunci de ce ai spus că pentru mine probabil nu se schimbă nimic?
N-a răspuns.
— Pentru că nu credeai că voi ieși cu nimeni.
Tot tăcere.
— Spune-o.
— Corina…
— Spune adevărul măcar o dată.
Și l-a spus.
— Nu credeam că o să vrei.
Am simțit o liniște stranie.
— De ce?
Sorin și-a frecat palmele.
— Pentru că avem copiii. Pentru că ești mereu ocupată. Pentru că… nu știu.
— Credeai că eu voi rămâne acasă.
Și-a coborât privirea.
Acolo s-a terminat experimentul.
Nu pentru că Sorin devenise gelos.
Nu pentru că Matei era mai atrăgător.
Ci pentru că aflasem ce însemnase de fapt oferta de la aniversarea noastră.
Libertate pentru el.
Siguranță acasă.
Pentru mine, nimic.
— Relația deschisă s-a terminat, i-am spus.
Sorin a ridicat imediat capul.
— Bine. Și eu vreau asta.
— N-am terminat.
— Atunci ce?
— Pentru moment, se termină și faptul că locuim împreună.
A încremenit.
— Vrei să divorțăm?
— Nu știu încă.
— Corina…
— Tu ai avut luni întregi să te gândești ce vrei. Eu aflu abia acum ce căsnicie aveam.
În weekend și-a strâns câteva lucruri și s-a mutat într-un apartament pe care îl avea un prieten liber.
Copiii au rămas cu mine, dar i-am spus foarte clar că despărțirea noastră nu avea să-i transforme în mesageri și nici în arme.
Cu Matei am mai băut o singură cafea.
I-am mulțumit.
— Pentru ce?
— Pentru că m-ai făcut să-mi amintesc că pot exista într-o conversație fără să organizez viața tuturor.
A zâmbit.
— Este un standard destul de jos.
— Tocmai asta m-a speriat.
Nu am început o relație cu el.
Aveam altceva de rezolvat.
Pe mine.
Sorin și cu mine am început consilierea de cuplu.
La început venea pregătit să explice.
După câteva ședințe a început, în sfârșit, să asculte.
A recunoscut că relația deschisă fusese ideea lui după ce Diana îi spusese că nu se implică într-o poveste cu un bărbat căsătorit.
Atunci îi venise soluția.
Dacă eu acceptam, el nu se mai considera infidel.
Acea mărturisire aproape ne-a terminat definitiv.
Am stat separați patru luni.
În perioada aceea, Sorin a întrerupt orice relație personală cu Diana.
Dar asta nu a fost condiția care m-a făcut să-l primesc înapoi.
A fost doar minimul.
Pentru prima dată în zece ani, a început să ducă singur copiii la activități, să gestioneze cumpărăturile, programările și lucrurile pe care înainte le numea simplu „ce faci tu”.
Iar eu am acceptat postul de coordonare pe care îl refuzasem.
După patru luni, Sorin m-a întrebat dacă poate reveni acasă.
Nu mi-a adus flori.
Nu mi-a promis că va deveni alt om.
Mi-a spus:
— Am vrut avantajele unei căsnicii și libertatea unui bărbat singur. Și am presupus că tu vei continua să-mi asiguri prima parte în timp ce eu o încercam pe a doua. Asta ți-am făcut.
Pentru prima dată, nu mai aveam ce să corectez în propoziția lui.
L-am lăsat să se întoarcă.
Nu pentru că uitasem.
Și nici pentru că Matei dispăruse din ecuație.
Ci pentru că Sorin înțelesese, în sfârșit, ce trebuia reparat.
Astăzi suntem încă împreună.
Relația deschisă s-a încheiat definitiv în seara în care am aflat adevărul despre Diana.
Nu am mai încercat-o niciodată.
Iar dacă cineva mă întreabă ce lecție i-am dat soțului meu, nu spun că l-am făcut gelos.
Asta ar fi prea simplu.
Lecția a fost alta.
În seara aniversării noastre, Sorin îmi oferise o libertate despre care era convins că numai el o va folosi.
A aflat prea târziu că o regulă este cu adevărat convenabilă doar până când trebuie să trăiești și tu după ea.