Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Cu aproape un an înainte, după o altă ploaie puternică, îi spusesem Danielei că zona din fața casei ei strângea apă.
Atunci avea mașina veche și o parca de obicei mai sus, în curte.
M-am uitat la ea.
— Daniela, ți-am spus anul trecut că aici se adună apă când plouă foarte tare.
A arătat spre mine.
— Exact!
— Și?
— Și ieri n-ai spus nimic!
Am crezut că nu auzisem bine.
— Trebuia să te sun ca să-ți amintesc unde îți parchezi propria mașină?
— Știai cât țin la ea!
— Nu m-am apropiat de mașina ta.
— Dar ai văzut că plouă!
— Și tu ai văzut.
A tăcut.
Ploaia continuase aproape toată noaptea.
Canalizarea nu făcuse față, iar zona joasă a străzii se umpluse.
Apa ajunsese aproape de pragurile SUV-ului.
Daniela era speriată și furioasă.
Și, pentru că nu putea certa ploaia, mă certa pe mine.
— Nu eu am făcut asta, i-am spus.
În acel moment s-a deschis ușa casei ei.
Sofia a ieșit cu ghiozdanul în spate și cu geaca impermeabilă închisă până sus.
—