Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Am dus farfuriile în bucătărie.
Când m-am întors, toate privirile erau asupra mea.
Hortensia încă stătea la masă fără farfurie.
— Emilia, ce faci?
Mi-am pus mâna pe spătarul scaunului.
— Ai spus că n-am pregătit nimic pe gustul vostru.
— Și?
— Și nu am de gând să oblig pe nimeni să mănânce ceva ce nu-i place.
Ochii ei s-au mărit.
— Atunci noi ce mâncăm?
— Orice vă place.
— Gătești altceva?
— Nu.
Adrian și-a lăsat încet furculița jos.
— Emilia…
Am continuat calm:
— Sunt câteva restaurante la mai puțin de zece minute. Sau vă puteți comanda ceva.
Hortensia se uita la mine de parcă vorbeam într-o limbă străină.
— Vorbești serios?
— Foarte.
— Dar tu ne-ai invitat la masă!
Acolo nu m-am mai putut abține.
— Nu, Hortensia.
Am privit-o direct.
— Tu v-ați invitat singuri.
S-a făcut liniște.
Hortensia a clipit.
— Ce-ai spus?
Mi-am luat telefonul.
Am deschis mesajul trimis de ea lui Adrian.
L-am pus pe masă.
— „Duminică venim cu toții la voi. Emilia n-a mai organizat de mult o masă în familie.”
M-am uitat la ea.
— Îți sună cunoscut?
Chipul Hortensiei s-a schimbat.
Apoi m-am uitat spre soțul meu.
— Adrian?
El și-a strâns pleoapele pentru o secundă.
— Ți-am spus că mama voia să vină.
— Nu.
Am clătinat din cap.
— Mi-ai spus că ați discutat și că tuturor v-ar plăcea să ne vedem la noi.
Am arătat spre telefon.
— Nu mi-ai spus că mama ta a decis singură că eu gătesc pentru nouă oameni.
Hortensia s-a ridicat.
— Pentru că suntem familia ta!
— Tocmai.
— Ce „tocmai”?
— Tocmai de aceea mă așteptam să fiu întrebată.
— Pentru o masă în familie trebuie să cer voie?
— Ca să organizezi masa în casa altcuiva?
Am dat din cap.
— Da.
Hortensia a râs.
— Casa altcuiva? Este casa fiului meu.
— Și a mea.
— Eu încerc doar să te învăț cum se primesc musafirii.
Atunci s-a auzit vocea Mihaelei.
— Mamă, ajunge.
Toți ne-am întors spre ea.
Hortensia părea cea mai surprinsă.
— Ce?
— Am spus că ajunge.
Mihaela și-a pus furculița jos.
— Emilia a gătit toată dimineața. Și mâncarea este foarte bună.
— Dar chiar tu ai spus că nu mai mănânci pâ