CeZiceLumea.ro

Am închis telefonul și am rămas câteva secunde privind peretele. Nu tremuram. Nu plângeam. Era liniștea aceea periculoasă care vine când ți se adună toate

Ziarul i-a alunecat din mână și a căzut pe podea cu un zgomot sec, ca o sentință. În clasă nu se mai auzea nimic. Nici

Ioana a rămas câteva secunde pe prispă, nemișcată. Apoi s-a întors și a plecat fără să mai spună nimic. Elena nu s-a mai uitat înapoi.

…reportajul nu s-a oprit la aplauze. După câteva secunde de liniște, pe ecran a apărut un clip filmat cu telefonul, ușor tremurat. Era noaptea incendiului.

Adrian a pășit pe hol cu inima bătând atât de tare încât îi țiuiau urechile. Pașii îi răsunau apăsat pe gresie. La capătul coridorului, o

…și exact atunci s-a întâmplat. În timp ce Elena făcea primul pas pe culoar, în liniștea aceea apăsătoare, cineva din spate s-a ridicat. Nu brusc,

Pentru o clipă, n-am spus nimic. Am privit orașul — luminile calde, oamenii care râdeau, chelnerii care se mișcau liniștiți printre mese. Totul era calm,

Ion a mai rămas câteva clipe nemișcat, privind spre locul unde dispăruse Maria. Liniștea muntelui i se părea, dintr-odată, prea apăsătoare. — Maria! a strigat

A doua zi dimineață, înainte să se lumineze bine de ziuă, Alexandru și-a lăsat hainele bune în dulap, și-a pus o cămașă veche, ruptă pe

Am deschis ușa. În fața mea stăteau doi polițiști și un bărbat în costum, cu o mapă neagră sub braț. Serioși. Fără zâmbete. Fără explicații