CeZiceLumea – Page 78

Bunicule, ce faci?! E murdară, a stat la gunoi!

În bucătărie se făcuse o liniște apăsătoare. Bunicul a vorbit rar. Ca și cum scotea fiecare cuvânt dintr-o rană veche. — „A fost foamete, taică.”

Căsuța s-a apropiat calm, cu pași mici, așa cum învățase. — Bună seara, bine ați venit. Vă pot aduce ceva de băut? Cintia nici nu

…pentru că liniștea aceea grea din pădure s-a rupt într-o clipă. Nu a fost un ecou obișnuit. Țipătul ei s-a dus departe, printre copaci, și

Diriginta a privit pe rând părinții, apoi pe elevii adunați la ușă. Vocea i s-a auzit limpede: — „Vă e rușine cu aceste mâini… sau

…scria cu litere tremurate, dar clare: „Dacă citești asta, înseamnă că nu am avut curajul să-ți spun adevărul față în față. Iartă-mă.” Am simțit cum

Am fugit acasă și am deschis vechiul dulap de cedru al bunicului. Știam exact ce caut. Cutia de lemn, învelită într-o cămașă veche. Înăuntru erau

Ochii i s-au umplut de lacrimi. — „Știu, maică… știu că e închis.” Vocea i s-a frânt. S-a uitat spre celelalte paturi, să se asigure

A scos bancnota de 5 lei și a pus-o pe tejghea. — „Nu e o cârpă, maică… e viața mea aici.” Vocea îi tremura. Ținea

Din portofelul lui subțire a scos o bancnotă de 50 de lei. Erau banii lui de mâncare pentru două zile. I-a întins tânărului. — „Ia-i

O voce tremurată, plină de emoție, i-a șoptit la ureche: — „Dar de o pereche de brațe ai nevoie, tăicuțu’ meu?” Nea Vasile a scăpat