Author: cezicelumea

Mă numesc Alexandru Sandu, și locuiesc în Brașov, unde Tâmpa reflectă cerul cenușiu al Transilvaniei. Niciodată nu m-am considerat un sfânt. Da, pot ceda locul

Ioana stătea în fața clasei, ușor nervoasă. În mâini ținea o geantă obișnuită, iar în cap îi vâjâiau gândurile, ca albinele într-un stup. Fiica ei,

În seara aia ningea de parcă cineva, acolo sus, scutura pernele. Orașul era acoperit cu o pătură albă, străzile pustii, doar felinarele pâlpâiau prin perdeaua

După zece ani de taximetrie prin Zalău, crezi că le-ai văzut pe toate. Oameni grăbiți, pasageri tăcuți, curse previzibile de la gară la spital, discuții

Când mama s-a îmbolnăvit, sora mea a devenit brusc fiica perfectă. S-a mutat la mama și m-a ținut departe, spunând că se ocupă de tot.

Uneori, destinul se prăbușește dintr-o lovitură, ca un castel de cărți construit cu speranță, dragoste și credință într-un viitor mai bun. Și apoi… totul se

Am crezut că prima mea sarcină va fi ușoară, mai ales datorită sprijinului pe care îl așteptam de la soțul meu. Dar când am avut

Uneori, destinul îți lansează o provocare exact când ești la pământ – moral, fizic, emoțional. Am supraviețuit cancerului, singurătății, fricii de a fi mamă… și

Sofia Pilar era o femeie care, deși bătrână, era destul de modernă. La cei nouăzeci de ani ai săi, comunica cu nepoții ei pe Skype