Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 Jetul privat a rulat încet pe pistă, iar întreaga sală VIP s-a întors spre ferestre.
Dominic a privit câteva secunde avionul, apoi a râs din nou.
— Sigur nu vine pentru tine.
Victoria nu i-a răspuns.
Ușa aeronavei s-a deschis.
Un bărbat în jur de șaizeci de ani a coborât primul, urmat de doi colaboratori.
Era Marius Caraman.
Unul dintre cei mai respectați antreprenori din Europa de Est.
Dominic îl recunoscu imediat.
Îl văzuse de nenumărate ori la conferințe unde încercase, fără succes, să obțină o întâlnire.
Marius Caraman păși direct spre salonul VIP.
Agentul aeroportului îi deschise ușa.
În încăpere se făcu liniște.
— Doamna Victoria Grigorescu? întrebă el zâmbind.
Victoria se ridică.
— Da.
Omul de afaceri îi întinse mâna.
— Îmi pare bine că, în sfârșit, ne întâlnim.
Dominic rămase nemișcat.
— Domnule Caraman… ne cunoaștem. Sunt Dominic Boștină, fondatorul Skylogic.
Marius îl privi politicos doar o clipă.
— Da… am auzit de compania dumneavoastră.
Apoi se întoarse din nou spre Victoria.
— Dar astăzi am venit pentru adevăratul creator al tehnologiei.
În încăpere nu se mai auzea nimic.
Isabela coborî încet telefonul.
Dominic părea că nu înțelege ce se întâmplă.
— Cred că este o confuzie…
Marius zâmbi calm.
— Deloc.
A deschis mapa pe care o avea în mână și a scos câteva documente.
— Echipa noastră de cercetare a analizat luni întregi proiectul experimental pe care l-ați păstrat după divorț.
Sincer?
Nu proiectul principal ne-a impresionat.
Ci exact partea pe care dumneavoastră ați creat-o și pe care fostul dumneavoastră partener a considerat-o fără valoare.
Victoria simți că îi tremură mâinile.
Marius continuă.
— Specialiștii noștri au ajuns la aceeași concluzie.
Fără algoritmul dumneavoastră, Skylogic nu ar fi existat niciodată.
Dominic înghiți în sec.
— Stați puțin… acel algoritm aparține companiei mele.
— Nu, îl întrerupse unul dintre avocații lui Caraman.
Patenta experimentală este înregistrată exclusiv pe numele doamnei Grigorescu.
Am verificat fiecare document.
Dominic se albise.
Victoria îl privi pentru prima dată fără urmă de teamă.
— Ți-am spus atunci că nu ai înțeles niciodată ce construisem.
Ai confundat mereu oamenii cu obiectele.
Credeai că, dacă iei firma, iei și valoarea mea.
Marius îi întinse un dosar elegant.
— Dorim să investim în dezvoltarea tehnologiei dumneavoastră.
Nu ca angajat.
Ca partener.
Compania nouă va fi construită împreună.
Iar dumneavoastră veți conduce partea de cercetare.
Victoria deschise dosarul.
Prima pagină conținea oferta.
Investiția depășea orice și-ar fi imaginat vreodată.
Ridică încet privirea.
— De ce aveți atâta încredere în mine?
Marius zâmbi.
— Pentru că investim în oameni care creează.
Prezentatori găsim oriunde.
Creatori adevărați… foarte rar.
Victoria simți cum ochii i se umplu de lacrimi.
Nu pentru bani.
Ci pentru că, după aproape doi ani în care fusese făcută să creadă că nu valorează nimic, cineva îi văzuse adevărata muncă.
În spatele ei, Dominic încercă să spună ceva.
— Victoria… putem discuta…
Ea se întoarse doar o clipă.
— Am încercat ani întregi să discutăm.
Tu ai preferat să mă faci invizibilă.
Astăzi nu mai am nimic de demonstrat.
Urcă treptele jetului privat alături de Marius Caraman.
Înainte ca ușa să se închidă, privi încă o dată spre terminal.
Dominic și Isabela rămăseseră nemișcați, privind avionul care îi lua exact omul pe care îl subestimaseră.
Câteva luni mai târziu, presa economică anunța lansarea unei noi companii românești de inteligență artificială, fondată de Victoria Grigorescu împreună cu Grupul Caraman.
În același timp, Skylogic începea să piardă contracte importante.
Fără algoritmul pe care îl considerase „neimportant”, produsul lui Dominic nu mai putea concura cu noile tehnologii.
Într-o dimineață, Victoria a văzut într-un ziar un articol scurt.
Skylogic solicita intrarea în procedură de reorganizare.
A zâmbit și a închis ziarul.
Nu simțea bucurie pentru eșecul lui.
Simțea doar liniștea omului care nu mai avea nevoie să demonstreze nimănui cine este.
Pentru că adevărata victorie nu fusese jetul privat.
Nici investiția.
Ci faptul că, după 687 de nopți în care aproape își pierduse speranța, își recâștigase ceea ce Dominic nu reușise niciodată să-i ia.
Încrederea în propria valoare.