Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉
Elena a rămas câteva clipe tăcută.
Mihai își ținea privirea în farfurie, iar Doina o privea cu acea liniște sigură a omului convins că cererea lui este perfect normală.
— Deci ați vorbit despre apartamentul meu înainte de seara asta, a spus Elena.
Mihai a oftat.
— Nu face din asta ceva urât. Mama doar mi-a spus că ar trebui să mă gândesc și eu la viitor.
— La viitorul cui?
— Al nostru.
Elena a dat încet din cap.
— Bine. Atunci hai să vorbim despre viitor. Dar înainte vreau să lămurim trecutul.
Doina și-a împreunat mâinile pe masă.
— Elena, nu trebuie să transformăm o discuție firească într-un interogatoriu.
— Ba cred că trebuie.
Elena s-a întors spre Mihai.
— Cât ai plătit din avansul pentru apartamentul acesta?
Mihai a ridicat privirea.
— Știi foarte bine că nici nu te cunoșteam atunci.
— Corect. Zero. Cât ai plătit din credit?
— Elena…
— Cât?
— Nimic.
— Din renovare?
Mihai a tăcut.
— Nimic, a răspuns Elena în locul lui. Mobilă?
— Nu despre asta este vorba.
— Ba exact despre asta este vorba.
Doina a intervenit imediat:
— Fiul meu va deveni soțul tău. Nu poți să numeri fiecare leu într-o căsnicie.
Elena s-a uitat spre ea.
— Interesant. Pentru că tocmai dumneavoastră ați început să numărați procente din apartamentul meu.
Doina a încremenit.
Mihai și-a împins scaunul puțin în spate.
— Ajunge. Mama încearcă doar să mă protejeze.
— De cine, Mihai? De femeia care îți plătește casa în care locuiești?
— Pun bani deoparte pentru familia noastră!
Atunci Elena și-a amintit contul pe care el i-l arătase cu câteva luni înainte.
Economiile.
Banii pentru „viitorul lor”.
Și, dintr-odată, totul i s-a părut diferit.
— Cât ai strâns?
Mihai a ezitat.
— Ce contează?
— Contează. Eu plătesc întreținerea, internetul, cumpărăturile și aproape toate cheltuielile. Tu îți păstrezi o mare parte din salariu în contul tău și acum îmi spui că, pe lângă asta, vrei și o parte din apartamentul meu?
— Banii aceia sunt pentru noi!
— Atunci pune-mi și mie numele pe cont.
Mihai a amuțit.
Elena aproape că a zâmbit.
Nu pentru că situația era amuzantă.
Ci pentru că tocmai primise răspunsul de care avea nevoie.
— Nu vrei, nu-i așa?
— Este contul meu.
— Exact.
Liniște.
— Contul tău este al tău, dar apartamentul meu trebuie să devină al nostru.
Mihai s-a înroșit.
Doina s-a ridicat imediat în apărarea lui.
— Nu-mi place deloc tonul tău. Mihai renunță la multe ca să se căsătorească cu tine.
Elena a privit-o câteva secunde.
— La ce anume renunță?
Femeia n-a răspuns.
— La chiria pe care nu o plătește? La facturile pe care nu le achită? La economiile pe care și le păstrează?
— Nu poți construi o familie gândind așa! a izbucnit Doina.
Elena și-a împins scaunul și s-a ridicat.
— Aveți dreptate într-o singură privință. Așa nu se poate construi o familie.
Mihai s-a ridicat și el.
— Ce vrei să spui?
Elena și-a scos încet inelul de logodnă.
Pentru prima dată, siguranța de pe chipul Doinei a dispărut.
— Elena, nu exagera.
Elena a pus inelul pe masă, în fața lui Mihai.
— Nunta nu mai are loc.
Mihai a rămas împietrit.
— Vorbești serios?
— Foarte serios.
— Arunci doi ani de relație pentru un apartament?
Elena l-a privit drept în ochi.
— Nu. Îi arunc pentru că astăzi am aflat că bărbatul cu care urma să mă căsătoresc consideră că iubirea mea trebuie dovedită printr-o donație.
Doina și-a luat geanta.
— Mihai, hai să plecăm. O să-i treacă.
Elena s-a uitat spre ea.
— Nu cred că ați înțeles. Mihai nu pleacă doar în seara asta.
Apoi s-a întors spre logodnicul ei.
— Îți strângi lucrurile și te muți.
— Unde să mă duc?
Întrebarea a venit atât de repede, încât Elena a înțeles cât de confortabil devenise pentru el tot ceea ce ea construise.
— La mama ta. Sau îți închiriezi ceva. Ai economii, nu?
Mihai a rămas fără replică.
În următoarele două zile, a încercat de toate.
I-a spus că fusese doar o discuție.
Că mama lui îl influențase.
Că nu voia jumătate din apartament.
Că ar fi acceptat și un sfert.
Ultima explicație a făcut-o pe Elena să înțeleagă definitiv că luase decizia corectă.
Mihai și-a strâns hainele, cutiile și bicicleta de pe balcon și a plecat.
Nunta a fost anulată.
Au existat telefoane, întrebări și oameni care i-au spus Elenei că poate fusese prea drastică.
Ea nu s-a răzgândit.
Câteva săptămâni mai târziu, într-o dimineață de duminică, Elena și-a băut cafeaua în sufragerie.
Era liniște.
Apartamentul era exact așa cum fusese înainte ca Mihai să se mute acolo.
Doar că Elena nu mai era aceeași.
Ani întregi muncise pentru siguranța ei și aproape o cedase unui om care nu contribuise cu nimic la construirea ei.
Și-a privit casa și a zâmbit.
Nu pierduse un soț cu trei săptămâni înainte de nuntă.
Descoperise, la timp, ce fel de soț urma să aibă.