Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Iar dacă mama ta continuă scandalul ăsta și Daniela este mutată, restul restaurantului îl plătiți voi.
Bianca rămase nemișcată în rochia de mireasă.
De jos se auzeau vocile primilor invitați care începeau să sosească.
Bianca îl privea pe tatăl ei de parcă ar fi avut în față un necunoscut.
— Spune-mi că nu vorbești serios.
— Nu vreau să discutăm asta acum.
— Tocmai mi-ai spus că nu-mi mai plătești restaurantul dacă Daniela nu stă la masa mea.
— Am spus că nu plătesc dacă mama ta face scandal și o umilește.
— Cine a umilit pe cine?
Mircea își pierdu răbdarea.
— Bianca, am achitat deja o avere pentru ziua asta. Am cerut un singur lucru.
— Fără să mă întrebi.
— Pentru că nu credeam că trebuie să-ți cer voie unde stau eu cu partenera mea.
Bianca își strânse buzele. Ștefan intră în cameră și se opri când ne văzu.
— Ce s-a întâmplat?
— Tata a pus-o pe Daniela la masa noastră și a mutat-o pe mama lângă bucătărie. Acum spune că, dacă schimb locurile, nu mai plătește restaurantul.
Ștefan se uită la Mircea.
— Chiar ai spus asta?
— Nu vă privește cum îmi gestionez eu banii.
— Este nunta noastră. Cred că ne privește.
Mircea își scoase telefonul din buzunar.
— Perfect. Atunci gestionați-o voi.
Bianca făcu un pas spre el.
— Tata…
— Nu. Voi ați decis. Dacă Daniela nu este binevenită la masa voastră, nici eu nu mai am ce căuta aici.
— Daniela este invitată la nunta mea. Nu i-am cerut să plece. Am spus doar că mama stă la masa mirilor.
Mircea se uită spre mine.
— Știam că asta urmărești.
Am simțit că-mi urcă sângele în obraji.
— Eu urmăresc să nu fiu dată la o parte la nunta copilului meu ca să-i faci loc femeii pentru care m-ai părăsit.
— Iar eu nu accept ca Daniela să fie tratată ca o rușine pe care trebuie s-o ascund la altă masă.
Bianca interveni înainte să mai răspund.
— Atunci stați amândoi la altă masă. Împreună. Dar lângă mine stă mama.
Mircea tăcu.
Era cea mai simplă soluție posibilă.
Și tocmai de aceea răspunsul lui a lămurit tot.
— Nu.
Nu era vorba despre Daniela rămasă singură.
Voia locul acela.
Ștefan își verifică ceasul.
— În zece minute trebuie să coborâm.
Mircea ridică din umeri.
— Atunci hotărâți repede.
Am coborât cu Ștefan la administratorul restaurantului.
Situația era mai rea decât sperasem. După avansul plătit de Mircea mai rămâneau aproximativ 24.000 de lei, iar administratorul fusese deja avertizat de el că nu va achita diferența dacă aranjamentul meselor era schimbat.
Mircea nu spusese acele lucruri doar ca să mă sperie.
Se pregătise.
Când ne-am întors în hol, Bianca coborâse și ea.
Mircea era lângă Daniela.
— Ultima dată, spuse el. Rămâne totul cum am stabilit și eu plătesc. Schimbați locurile și vă descurcați.
Bianca îl privea cu ochii umezi.
— Dacă accept acum, de fiecare dată când n-o să fiu de acord cu tine o să-mi amintești cât ai plătit pentru nunta mea.
— Nu mai dramatiza.
— Nu dramatizez. Îți răspund.
Și-a întors capul spre administrator.
— Schimbați locurile. Mama stă lângă mine.
Mircea a încremenit.
Probabil se așteptase ca amenințarea să funcționeze până în ultima secundă.
— Bine.
A luat-o pe Daniela de braț.
— Atunci să vă plătească mama ta nunta.
— Tata, poți să rămâi.
S-a oprit.
— Dar Daniela nu stă la masa mirilor, continuă Bianca. V-am pregătit o masă împreună. Dacă alegi să pleci pentru asta, tu alegi.
Mircea a plecat.
Daniela a mers după el.
Nu s-au întors.
În mai puțin de o oră trebuia să găsim 24.000 de lei.
Părinții lui Ștefan au putut acoperi 10.000. Eu aveam acces la 14.000 de lei din economiile puse deoparte pentru acoperișul casei.
I-am transferat.
Asta a fost partea pe care Mircea nu o calculase: nu ne putea opri nunta. Putea doar să ne oblige să plătim scump pentru faptul că nu i-am acceptat condiția.
Petrecerea a continuat.
Scaunul lui a rămas gol.
Două dintre rudele lui au plecat după el. Alte câteva au rămas, dar una dintre mătușile Biancăi a venit la ea înainte de primul dans.
— Sună-l pe tatăl tău. O să regretați amândoi.
Bianca a refuzat.
— Știe unde sunt.
În săptămâna de după nuntă, Mircea n-a dat înapoi.
Ba chiar a mers mai departe.
Îi promisese Biancăi bani pentru avansul unui apartament. Acum i-a spus că suma nu mai există.
Fiica mea l-a sunat.
Eram lângă ea când au vorbit.
— Deci îmi retragi și banii pentru apartament?
— După felul în care m-ai tratat la nuntă, da.
— Eu te-am tratat?
— M-ai pus să aleg între partenera mea și propria familie.
Bianca închise ochii.
— Nu. Te-am rugat să nu o pui pe Daniela în locul mamei la masa mea.
— Pentru mine, Daniela este familie.
— Și mama ce este?
Mircea n-a răspuns imediat.
Bianca continuă:
— Nu mai vreau banii.
— Nu te grăbi. Știi cât costă un apartament în București?
— Știu. O să mai așteptăm.
— Din orgoliu?
— Nu. Pentru că dacă îi iau, o să-mi spui toată viața ce trebuie să fac cu ei.
A închis.
Apartamentul a fost amânat.
Eu am rămas fără cei 14.000 de lei pe care îi strânsesem pentru acoperiș și a trebuit să amân lucrarea. Nici Bianca, nici eu nu am ieșit din poveste fără să pierdem ceva.
Mircea însă nu și-a cerut scuze.
Câteva zile mai târziu mi-a trimis un mesaj în care mă acuza că îi întorsesem fiica împotriva lui.
Nu i-am răspuns.
Bianca a fost cea care a pus punct conflictului.
S-a întâlnit cu el singură și, când s-a întors, mi-a povestit doar partea care conta.
— I-am spus că nu-l scot din viața mea pentru Daniela. Dar până când nu poate avea o relație cu mine fără să folosească banii ca să decidă pentru mine, nu mai vreau nimic de la el.
— Și ce a spus?
— Că o să-mi treacă.
Nu i-a trecut.
Bianca și Ștefan și-au refăcut planurile fără banii promiși de Mircea. Au amânat cumpărarea apartamentului și au rămas în chirie.
Eu mi-am refăcut economiile încet și am plătit singură ceea ce îmi asumaseră la nuntă.
Iar Mircea a rămas cu Daniela.
Nu l-am obligat să plece de la nunta fiicei lui. Nici Bianca nu l-a dat afară.
A avut un loc la masă, alături de femeia pe care o alesese.
Doar că nu era locul pe care încercase să-l ia de la mama miresei.
Mircea a preferat să plece.
Iar de atunci, relația lui cu Bianca a rămas ruptă.