Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Bun. Acum că am terminat cu asta, putem discuta despre resort.
— Perfect, am spus. Despre resort chiar vreau să discutăm.
Andrei m-a privit.
— Mara…
Am tras scaunul și m-am așezat.
Eleonora a rămas cu zâmbetul pe buze.
— Nu cred că ai înțeles.
— Ba da. Servitorii nu mănâncă împreună cu familia.
Mi-am pus șervețelul în poală.
— Din fericire, nu sunt servitoarea voastră.
Victor a închis mapa.
— Putem termina circul?
— Sigur. Spuneai că mâine intrați în etapa finală pentru cumpărarea resortului.
— Este o tranzacție privată.
— Știu.
— Atunci nu te privește.
— Ba mă privește.
Sabina a râs.
— Te rog să nu ne spui că ai cumpărat și tu o cameră aici.
M-am uitat la Victor.
— Oferta de azi dimineață a fost tot a voastră?
Nu a răspuns imediat.
— De unde știi că a existat o ofertă azi?
Andrei s-a întors spre mine.
— Mara, de unde știi?
— Pentru că am primit-o.
Tăcerea a venit instantaneu.
Victor m-a privit fix.
— Ce ai primit?
— Oferta voastră.
Eleonora a râs.
— Asta devine ridicol.
— Nu. Ridicol a fost să mă trimiteți să servesc salata în resortul în care încercați să cumpărați controlul.
Victor s-a ridicat puțin de pe scaun.
— Cine ești?
— Acționarul majoritar.
Nimeni n-a spus nimic câteva secunde.
Sabina a fost prima care a râs.
— Andrei, spune-i să termine.
Dar Andrei nu râdea.
Se uita la mine de parcă încerca să refacă în minte ultimii șase ani.
— Mi-ai spus că ai investiții în turism.
— Asta am.
— Nu mi-ai spus că este resortul ăsta.
— Nu m-ai întrebat niciodată ce dețin.
Victor și-a deschis din nou mapa.
— Dacă ceea ce spui este adevărat, putem verifica imediat.
— Verifică.
Și-a luat telefonul.
Eleonora nu mai zâmbea.
— De ce ai ascunde așa ceva de propriul soț?
M-am uitat la Andrei.
— El știa că am afaceri. Familia voastră a presupus restul.
— Nu schimba subiectul, a spus ea. Ai stat aici și ne-ai lăsat să…
S-a oprit.
— Să ce?
N-a răspuns.
Victor și-a coborât telefonul.
Fața lui se schimbase.
— Este adevărat.
Sabina s-a uitat când la el, când la mine.
— Cât de mult deține?
— Destul, am spus eu.
Victor s-a așezat din nou.
Pentru câteva secunde am crezut că măcar Eleonora va înțelege ce făcuse.
M-am înșelat.
— Atunci cu atât mai bine.
Am întors capul spre ea.
— Poftim?
— Dacă resortul este al tău și Andrei este soțul tău, tranzacția devine mai simplă.
Nicio scuză.
Nici măcar pentru propoziția spusă cu câteva minute înainte.
Doar alt calcul.
Victor a intervenit:
— Eleonora, lasă-mă.
Apoi s-a uitat la mine.
— Oferta este serioasă. Nu încercăm să-ți luăm nimic.
— Am refuzat-o.
— De trei ori, se pare.
— Da.
— De ce?
— Pentru că nu vreau să vând controlul.
Victor s-a lăsat pe spate.
— Afacerile nu se fac sentimental.
— Nici proprietatea altuia nu se cumpără prin insistență până obosește.
— Putem mări oferta.
— Nu.
Sabina și-a pus paharul jos.
— Dumnezeule, chiar faci asta acum doar pentru că mama te-a jignit?
— Oferta era refuzată înainte să ajung aici.
— Atunci de ce ai venit?
M-am uitat la Andrei.
— Pentru că soțul meu m-a invitat la o cină cu familia lui.
Victor s-a întors spre fiul lui.
— Andrei, vorbește cu ea.
Acolo s-a schimbat totul.
Andrei a rămas câteva secunde nemișcat.
Apoi s-a apropiat de mine.
— Putem discuta separat?
— Putem discuta aici.
— Mara, tata are investitori implicați. S-au cheltuit bani. Sunt oameni care așteaptă tranzacția asta.
— Și?
— Măcar ascultă noua ofertă.
L-am privit.
— Mama ta tocmai m-a numit servitoare și m-a dat jos de la masa familiei.
— Știu.
— Iar tu mi-ai spus să fac ce spune ca să nu stric seara.
— Pentru că nu știam toate astea!
Asta m-a făcut să tac.
— Ce anume nu știai, Andrei?
Și-a dat seama prea târziu.
— Nu asta am vrut să spun.
— Atunci spune ce ai vrut.
— Dacă știam că tu controlezi resortul, evident că situația era alta.
Eleonora a intervenit:
— Și este. Acum putem discuta ca niște oameni serioși.
M-am uitat la ea.
— Acum?
— Da.
— Pentru că acum știi câți bani am?
— Nu răstălmăci.
M-am întors către Andrei.
— Dacă nu dețineam nimic aici, mă lăsai să duc salata în bucătărie?
— Mara, termină.
— Răspunde.
A împins scaunul în spate.
— Nu voi transforma tranzacția familiei mele într-un test al căsniciei noastre.
— Nici eu.
Victor și-a strâns mapa.
— Atunci avem o problemă.
— Nu. Dumneavoastră aveți o tranzacție care nu există.
Fața lui s-a întărit.
— Gândește-te bine. Oferta expiră mâine.
— A expirat azi dimineață, când am refuzat-o.
Andrei s-a ridicat.
— Dacă faci asta acum, după tot ce a investit tata în negocieri, nu-mi cere să mă prefac că nu are consecințe pentru noi.
— Ce înseamnă asta?
— Înseamnă că nu plec cu tine în seara asta.
Nu mai vorbea despre afacere.
Îmi cerea să aleg.
Am dat din cap.
— Bine.
Pentru prima dată părea surprins.
— Bine?
— Rămâi.
M-am ridicat.
Eleonora a spus:
— Tipic. Faci o scenă și pleci.
M-am întors spre ea.
— Nu plec din resort. Plec de la masa voastră.
În dimineața următoare, Victor a încercat încă o dată să redeschidă negocierea prin firmă.
Am refuzat.
Andrei nu s-a întors acasă în acea noapte.
Nici în următoarea.
Când a venit după haine, mi-a spus că eu îl umilisem pe el în fața familiei.
Atunci am înțeles că problema dintre noi nu mai era o cină.
— Mama ta m-a numit servitoare, i-am spus. Tu ai tăcut. Când ai aflat că dețin resortul, ai început să mă aperi doar cât să-mi ceri să-l vând.
— Nu e atât de simplu.
— Pentru mine este.
Ne-am separat în luna aceea.
Tranzacția familiei lui a căzut definitiv. Resortul a rămas sub controlul meu, iar Victor și Eleonora nu au mai avut nicio relație cu mine.
Andrei a încercat de două ori să ne împăcăm, dar nu și-a retras niciodată convingerea că ar fi trebuit să accept măcar o negociere pentru familia lui.
Nu m-am întors.
Căsnicia s-a terminat.
Câteva luni mai târziu am intrat într-o seară pe aceeași terasă.
La masa la care fusesem trimisă să servesc salata stăteau turiști.
Directorul m-a întrebat dacă vreau masa mea obișnuită.
— Da, am spus. Pe asta.