Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Nu, nu confirm rezervarea, i-am răspuns recepționerei. Eu nu am făcut-o și nu am autorizat folosirea cardului meu.
Femeia a tăcut o clipă.
— Înțeleg, doamnă Rusu. Atunci vom suspenda procesarea plății până clarificăm situația.
— Vă rog să-mi trimiteți pe e-mail confirmarea că am contestat rezervarea. Și să nu încasați niciun leu fără acordul meu.
— Sigur. Vom verifica și cu platforma prin care a fost făcută rezervarea.
Am închis telefonul.
Marius mă privea de parcă nu-i venea să creadă.
— Oana, mama chiar a făcut asta?
— Ai văzut confirmarea. Nu numai că ne-a anulat vacanța, dar a încercat să-și rezerve una pentru ea și Claudia, folosind cardul meu!
Marius a luat telefonul și și-a sunat mama.
A răspuns imediat.
— Marius, unde sunteți? V-am spus să veniți la aniversare!
— Mamă, ce rezervare ai făcut la Mamaia?
La celălalt capăt s-a făcut liniște.
— Ce rezervare?
— Nu mă lua de prost! Hotelul a sunat-o pe Oana pentru confirmarea plății!
Geta a oftat.
— Și ce dacă? Voi oricum nu mai plecați nicăieri. M-am gândit să merg eu câteva zile cu Claudia. Am și eu dreptul la o vacanță!
Am simțit că-mi fierbe sângele.
— Pe banii mei, doamnă Geta?
— Oana, nu mai face atâta scandal! Doar ai serviciu bun. Ce înseamnă pentru tine câteva mii de lei?
Marius a ridicat vocea.
— Mamă, ai intrat în contul nostru fără voie! Ai anulat o vacanță de 9.600 de lei și ai încercat să folosești cardul Oanei!
— Eu sunt mama ta! Nu-mi vorbești așa!
— Tocmai pentru că ești mama mea, mă doare și mai tare ce ai făcut.
Geta a început să plângă.
— Deci pentru nevastă-ta mă faci de rușine?
Marius a închis telefonul.
Pentru prima dată în doisprezece ani de căsnicie, nu încercase să-i găsească scuze.
Ne-am așezat în sufragerie și am început să verificăm toate conturile.
Am schimbat parolele, am activat confirmarea în doi pași și am contactat banca pentru înlocuirea cardului ale cărui date fuseseră folosite.
Apoi am sunat din nou la agenția de turism.
Consultanta mi-a confirmat că anularea pachetului din Grecia fusese făcută din contul nostru și că urma să primim înapoi suma rambursabilă, după reținerea penalizării.
— Cât pierdem? am întrebat.
— Două mii patru sute de lei, conform condițiilor rezervării.
Am închis ochii.
Două mii patru sute de lei pierduți pentru că soacra mea hotărâse că nu avem voie să plecăm în vacanță.
Marius mi-a luat mâna.
— Oana, mama trebuie să plătească penalizarea.
— Și dacă refuză?
— Atunci o plătesc eu din banii mei. Dar nu vreau să rămâi tu cu pierderea.
L-am privit.
— Marius, nu vreau să plătești tu pentru ce a făcut ea. Vreau să înțeleagă că nu poate intra în viața noastră și să hotărască în locul nostru.
A dat din cap.
— Ai dreptate.
Seara, am mers la aniversarea socrului meu.
Nu pentru că Geta ne obligase, ci pentru că domnul Constantin nu avea nicio vină.
Când am intrat în curte, rudele erau deja adunate.
Geta ne-a întâmpinat cu un zâmbet larg.
— Uite că ați venit! Vedeți că am avut dreptate? Familia e mai importantă decât plimbările!
Apoi s-a întors spre cumnata mea.
— Claudia, ți-am spus eu că Oana o să se răzgândească!
Am simțit cum mi se strânge stomacul.
Dar Marius a intervenit înaintea mea.
— Mamă, Oana nu s-a răzgândit. Tu ne-ai anulat vacanța fără acordul nostru.
Geta a încremenit.
— Marius, nu începe aici!
— Ba aici, mamă. Pentru că aici ai spus tuturor că Oana nu vrea să vină la ziua tatei.
Câteva rude s-au întors spre noi.
Socrul meu s-a apropiat.
— Ce se întâmplă?
Marius i-a explicat tot.
Cum Geta intrase în contul nostru, anulase rezervarea și încercase să folosească datele cardului meu pentru o vacanță la Mamaia.
Constantin a rămas fără cuvinte.
— Geta, tu ai făcut asta?
— Am vrut doar să fim toți împreună de ziua ta!
— Și pentru asta le-ai luat banii?
— Nu le-am luat nimic! Oricum primeau banii înapoi!
Am intervenit.
— Nu toți, doamnă Geta. Am pierdut 2.400 de lei penalizare. Și dacă hotelul nu mă suna, puteați folosi încă 5.200 de lei de pe cardul meu.
Claudia a făcut un pas înapoi.
— Mamă, mi-ai spus că ai primit un voucher de vacanță!
M-am întors spre ea.
— Nu știai?
— Nu! Mi-a spus că a câștigat o ofertă și că mergem împreună la mare!
Geta a început să se agite.
— Acum vă puneți toți împotriva mea?
Constantin a ridicat mâna.
— Ajunge, Geta. Ai făcut un lucru urât. Și vreau să-ți ceri iertare.
Soacra mea a izbucnit:
— Pentru ce? Pentru că am vrut să-mi văd copiii de ziua ta?
Marius a privit-o îndelung.
— Nu, mamă. Pentru că ai crezut că ai dreptul să ne controlezi viața.
S-a făcut liniște.
Apoi socrul meu a spus ceva ce n-am să uit.
— Geta, eu împlinesc șaptezeci de ani. Nu mai sunt copil. Dacă Oana și Marius voiau să plece în Grecia, puteam să sărbătorim înainte sau după. Nu aveai dreptul să le strici concediul în numele meu.
Geta a început să plângă.
Dar de data aceasta, nimeni nu s-a grăbit să-i dea dreptate.
Am rămas la aniversare încă două ore. Am stat de vorbă cu Constantin, i-am oferit cadoul și i-am urat sănătate.
Nu am discutat mai mult cu Geta.
A doua zi, Marius a mers singur la părinții lui.
Când s-a întors, mi-a spus că mama lui refuzase inițial să plătească penalizarea.
— I-am spus că nu mai are acces la niciun cont de-al nostru și că nu mai accept să te jignească, mi-a explicat.
— Și?
— Tata a insistat să rezolve problema. Geta a acceptat să ne restituie cei 2.400 de lei din economiile ei.
Banii au intrat în contul meu după câteva zile.
Între timp, hotelul din Mamaia anulase rezervarea contestată, fără să încaseze suma de 5.200 de lei.
Am verificat și cu banca. Nu existau alte plăți neautorizate.
Dar vacanța noastră din Grecia era pierdută.
Într-o seară, Marius a venit acasă cu o foaie imprimată.
— Oana, am găsit ceva.
Era o ofertă pentru șapte zile în Grecia, la începutul lunii următoare.
Nu era același hotel și nici aceeași perioadă, dar era o vacanță frumoasă, pe care ne-o puteam permite.
— Am pus și eu bani deoparte, mi-a spus. De data asta plătim împreună.
Am început să plâng.
— Marius, nu trebuie să faci asta.
— Ba vreau. Șapte ani am tot amânat să plecăm undeva doar noi doi. Și nu vreau ca mama să hotărască dacă merităm sau nu o vacanță.
L-am îmbrățișat.
Am făcut rezervarea dintr-un cont nou, cu o parolă pe care nu o mai știa nimeni.
Când Geta a aflat că plecăm din nou, m-a sunat.
— Oana, chiar nu poți să treci peste ce s-a întâmplat?
— Pot să merg mai departe, doamnă Geta. Dar nu pot să mă prefac că nu ați făcut nimic.
— Sunt mama lui Marius!
— Știu. Și tocmai de aceea ar trebui să vă bucurați că fiul dumneavoastră are o căsnicie frumoasă, nu să încercați să ne-o conduceți.
A tăcut.
— Îmi pare rău, Oana, a spus în cele din urmă.
Nu știu dacă era o scuză sinceră sau doar încerca să repare relația cu Marius.
Dar i-am răspuns:
— Vă mulțumesc că spuneți asta. Încrederea însă se câștigă din nou prin fapte.
Am plecat în Grecia la începutul lunii următoare.
În prima dimineață, stăteam pe balconul hotelului, cu o cafea în mână, privind marea.
Marius a venit lângă mine.
— Îți pare rău că am trecut prin tot scandalul acela?
M-am gândit câteva clipe.
— Îmi pare rău pentru banii pierduți și pentru felul în care mama ta ne-a tratat. Dar nu-mi pare rău că, în sfârșit, am pus niște limite.
Marius m-a luat în brațe.
— Nici mie.
În ziua aceea am făcut o fotografie împreună, pe malul mării.
Am trimis-o socrului meu, cu un mesaj simplu:
“Să fiți sănătos, tată Constantin. Vă așteptăm la noi când ne întoarcem.”
Mi-a răspuns după câteva minute:
“Să vă bucurați de vacanță, copii. O meritați.”
Am zâmbit.
Nu aveam nevoie de aprobarea nimănui ca să-mi cheltuiesc banii munciți cinstit.
Și nici nu trebuia să aleg între familie și propria mea liniște.
Când Marius m-a întrebat ce vreau să facem în ziua aceea, i-am răspuns fără să mă gândesc:
— Orice vrem noi doi.
Pentru prima dată după mulți ani, chiar puteam să spun asta.