Vânzătoarea din cofetărie s-a uitat la cizmele mele pline de noroi, apoi la cojocul vechi și m-a întrebat cu un zâmbet rece: „Și… ce buget aveți?” Când am pus pe tejghea cei 200 de lei strânși din trei pensii pentru tortul nepotului meu, două femei din spatele meu au început să râdă. N-aveau de unde să știe cine urma să intre pe ușă a doua zi.

CONTINUAREA – În autobuzul spre casă am ținut cutia cu tortul pe genunchi ca pe un copil. Toată umilința din cofetărie o purtam acum în

Read more