CeZiceLumea.ro

Afară stătea un bărbat în vârstă, ținând o oală cu tocăniță. Avea postura dreaptă a unui fost militar. — Mircea Mureșan, s-a prezentat el. Colonel

Diana privea când spre trollerul aruncat în uliță, când spre socrul ei. Nu părea să înțeleagă că, pentru prima dată după mult timp, nimeni nu

Cezar s-a uitat în jur și a înțeles că nu mai avea unde să fugă. Toți ochii erau asupra lui. Părinții care până atunci tăcuseră

Când au plecat de la școală, Rareș mergea lipit de bunica lui. Ținea plasa de pânză într-o mână și mergea tăcut, cu privirea în jos.

Marina a încercat să zâmbească. — Am venit acasă, a spus încet. Dar Rareș s-a uitat la ea ca la un om străin care stă

După telefonul acela, Maria n-a spus multe. Ca întotdeauna. Doar a întrebat dacă Ioana a mâncat și dacă mai are ceva în frigider. Dar în

După conversația aceea, ceva s-a schimbat între ei. Nu peste noapte. Nu ca în povești. Dar încet, cu pași mici și sinceri. Marian nu mai

Am rămas nemișcată pe terasă, cu telefonul lipit de ureche. — Nu înțeleg, am spus încet. Femeia a tras adânc aer în piept. — Fiul

Maria stătea în prag, cu mâinile tremurând pe șorțul vechi, incapabilă să înțeleagă ce vedea. Satul întreg ieșise la porți. Unii se uitau printre garduri,