CeZiceLumea

Am rămas câteva secunde nemișcat lângă pătuțul lui. Era atât de mic încât aproape se pierdea în păturica albă de spital. Avea ochii mari, speriați,

Când am intrat din nou în casă, mirosul de praf, lemn vechi și umezeală m-a izbit din plin. Totul părea înghețat în timp. Mobilă acoperită

Radu organizase cina aceea ca pe ultima lui șansă. Firma lui era aproape în colaps, iar întâlnirea cu investitorii trebuia să-i salveze afacerea. Încercase luni

Bărbatul a lăsat cele două bucăți de plastic pe bandă și a privit-o rece. — Mă numesc Mihai Dumitrescu. Sunt proprietarul acestui lanț de supermarketuri.

Farmacista a ieșit prima afară. — Doamne… a șoptit speriată. Bărbatul elegant care râsese mai devreme a venit și el pe trotuar, dar acum nu

A doua zi dimineață, Artur s-a trezit înaintea tuturor. În casă era liniște. Doar frigiderul bâzâia încet în bucătărie. A stat câteva minute pe marginea