Author: cezicelumea

Andrei ținea plicul în mâini, iar degetele îi tremurau ușor. — Cine e omul ăsta? a întrebat el. — Sunt avocat, a spus bărbatul calm.

Tata și-a lăsat încet furculița pe masă. Se uita la Elena de parcă o vedea pentru prima dată. „E adevărat?” a întrebat el, cu o

Mâinile îmi tremurau când am deschis geanta. Înăuntru… teancuri de bani. Nu câțiva. Nu puțini. Mulți. Atât de mulți încât, pentru o clipă, am crezut

În momentul în care am intrat în dormitor, Ana era deja nervoasă. — Nu pot să cred că accepți asta, mi-a spus, în timp ce

Alex încă nu înțelegea ce se întâmplă. Se uita de la mașină la bătrân și înapoi, de parcă aștepta ca totul să dispară. — Nu

Ambulanța a ajuns mai repede decât s-ar fi așteptat. Paramedicii au luat copilul din brațele Irinei și l-au înfășurat în pături încălzite. Era rece, aproape

…dar fata nu a mai spus nimic. În schimb, și-a ridicat încet capul. Privirea i s-a schimbat. Nu mai era teamă acolo. Era ceva rece,

A ieșit din casă fără să mai spună nimic. Aerul rece de seară i-a tăiat respirația, dar nu suficient cât să-i limpezească gândurile. S-a sprijinit

Scaunul aproape că s-a rupt sub el, dar Mihai nici nu s-a mișcat. Stătea cu coatele pe genunchi, privind în gol. Asta era tot. Opt