Author: Cristian T.

Marian clipea des, de parcă îi era frică să nu dispară totul dacă închide ochii prea mult. S-a uitat la cutia roșie. Apoi la grămada

Maria Andreea m-a privit câteva secunde fără să spună nimic. Avea expresia aceea rece pe care o au polițiștii când încearcă să citească omul din

– Cum ai îndrăznit să ne faci asta?! – a izbucnit Andrei, cu pumnii strânși. – Să vii cu un străin și să ne lași

Vocea i s-a frânt. Alexandru i-a mângâiat părul fără să spună nimic câteva secunde. Părea că încearcă să proceseze tot ce vede. — Cine a

Am simțit cum mi se usucă gura. Victor s-a așezat încet în fotoliul mare de lângă bibliotecă și m-a privit câteva secunde fără să spună

— Oamenii pe care trebuia să-i aduc din prima zi. Leonard a luat actul cu mâinile tremurânde. A citit prima pagină. Apoi pe a doua.

— Nu doar că o să urci — i-a răspuns Andrei — azi ești invitata noastră de onoare. După ce au urcat în avion, înainte

Niciodată n-am urât un cuvânt mai mult. M-am îmbrăcat în grabă, fără să mai știu ce iau pe mine. Mâinile îmi tremurau atât de tare

S-a sprijinit în baston și a ieșit încet afară. L-a găsit lângă poartă. Exact acolo unde își petrecuse viața. Culcat pe o parte, cu botul