Category: Inedit

Fratele meu s-a uitat la fiul meu în timpul cinei și a spus că nu are ce căuta acolo pentru că nu ne împărtășește sângele.

M-am uitat mai atent la chelneriță și, dintr-o dată, am început să observ lucruri pe care nu le văzusem înainte. Forma nasului. Linia ochilor. Felul

Nu am avut timp nici să respir. Contraamiralul stătea în fața mea, drept, calm, așteptând. În ochii lui vedeam ceva ce nu primisem niciodată de

…și vocea lui, deși joasă, a umplut salonul mai tare decât orice strigăt. — Nu l-am mai văzut pe Emil de doi ani… a spus

Poarta s-a deschis încet, iar primul lucru pe care l-am auzit a fost râsul copiilor. Muzică, veselie, voci — exact cum ar trebui să fie

La ora nouă fără zece am pus ibricul pe foc și am făcut cafea. Nu pentru ei. Pentru mine. Casa mirosea a liniște. A ceva

Nu am pierdut nicio secundă. M-am ridicat de la masă și am început să acționez ca atunci când firma mea era la un pas de

Primăvara își făcea simțită prezența în fiecare colț al satului, dar în casa tăcută a tanti Ileana, aerul era greu, apăsător. Femeia își ducea zilele

Ajuns la tejghea, Nea Costel a pus pe blat monedele lui. Le-a aranjat cu grijă. — Pentru benzină… a spus încet. Apoi a scos bancnota

Pe interiorul verighetei scria: „Să nu mă lași niciodată pe întuneric. Vasile al tău. 1974.” Relu a rămas nemișcat. Cuvintele acelea i-au intrat direct în