Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Despre banii pe care i-am trimis eu ani întregi, Vlad! Tata a întors totul împotriva mea!
Polițistul m-a privit atent.
— Doamnă Popescu, tatăl dumneavoastră susține că ați avut acces la contul lui și că ați efectuat transferuri fără acord. Vrem să verificăm ce s-a întâmplat.
— Eu îi trimiteam bani! Nu îi luam!
— Aveți extrasele?
Vlad a adus laptopul. M-am așezat lângă el și am deschis aplicația bancară. Mâinile îmi tremurau atât de tare, încât am greșit parola de două ori.
— Uitați! Cinci mii de lei în martie, pentru mașină. Două mii în iunie, pentru întreținere. Trei mii pentru Alina. Toate din contul meu către conturile lor!
Apoi am deschis transferul făcut chiar în dimineața aceea.
— Și uitați ce i-am trimis astăzi tatălui meu: UN LEU! Mi-a cerut 60.000 de lei pentru operația mamei, fără să mă întrebe măcar dacă mi-am revenit după spitalizare. I-am trimis un leu și am scris la detalii „Mult noroc”.
Polițistul a citit confirmarea.
— Deci acesta este transferul care a declanșat conflictul?
— Da. După aceea au început să mă amenințe prin mesaje. Iar câteva ore mai târziu ați apărut dumneavoastră la ușă!
Polițista a notat explicația.
— Transferul de un leu este făcut către tatăl dumneavoastră, nu invers. Vom verifica separat operațiunile despre care vorbește în plângere.
După plecarea lor, am izbucnit în plâns.
— Vlad, tata a mers la poliție fiindcă am îndrăznit să-i spun nu!
Soțul meu m-a strâns în brațe.
— Mara, ai extrasele și mesajele. Nu mai trebuie să te aperi singură.
În seara aceea am căutat toate transferurile vechi. Am găsit peste 90.000 de lei trimiși familiei în ultimii cinci ani și zeci de mesaje în care tata îmi cerea bani.
Mi-am amintit și că, înainte să mă îmbolnăvesc, tata mă rugase să-l ajut să activeze aplicația bancară. Îi explicasem pașii prin mesaje, dar Alina fusese cea care îl ajutase efectiv.
A doua zi am mers la poliție, însoțită de Vlad. Am dat declarație și am prezentat extrasele. Polițistul mi-a explicat că banca urma să furnizeze informații despre transferurile reclamate.
— Acuzația tatălui dumneavoastră trebuie verificată. Nu înseamnă că sunteți vinovată, mi-a spus.
După ce am ieșit, am primit un mesaj de la Alina.
„Ce-ai făcut, Mara? Tata e furios! Mama plânge din cauza ta!”
Am sunat-o imediat.
— Alina, mama chiar trebuie operată urgent?
— Are probleme la șold. Tata vrea s-o ducă la privat.
— La ce clinică?
— Nu știu exact.
— Și atunci de ce îmi cereți 60.000 de lei până diseară?
A tăcut.
— Alina, tata m-a reclamat pentru niște bani pe care spune că i-am luat din contul lui. Tu l-ai ajutat cu aplicația. Știi ceva?
Am auzit-o începând să plângă.
— Eu am făcut transferurile, Mara!
Am încremenit.
— Ce transferuri?
— Tata mi-a dat acces la cont. Avea aproape 35.000 de lei economisiți. Mi-a spus să-i mut într-un cont separat, dar eu aveam două credite restante. Am folosit banii și am crezut că îi pun înapoi.
— Tata știe?
— I-am spus acum trei zile. S-a înfuriat. Apoi a zis că, dacă tu ne dai cei 60.000 de lei, acoperim datoria și rămân bani pentru operația mamei.
Mi s-a făcut rău.
— Deci știa că tu ai luat banii și tot pe mine m-a reclamat?
— Când i-ai trimis leul acela cu „Mult noroc”, a înnebunit! A zis că te învață el minte. Că, dacă vine poliția la ușa ta, o să te sperii și o să plătești!
Acum înțelegeam totul. Leul acela nu provocase dispariția banilor. Dar refuzul meu îl făcuse pe tata să folosească o acuzație mincinoasă ca să mă pedepsească.
— Alina, ai de gând să spui adevărul?
— Mi-e frică!
— Și mie mi-a fost frică atunci când am deschis ușa și am văzut poliția. Dar tu m-ai lăsat să fiu acuzată pe nedrept.
Am închis și am sunat avocatul. I-am povestit discuția, iar el m-a sfătuit să completez declarația și să păstrez toate mesajele.
Două zile mai târziu, părinții mei au venit la apartament.
Tata nici măcar nu m-a salutat.
— Mara, terminăm prostia asta? Ne dai banii și îmi retrag plângerea!
Vlad s-a ridicat.
— V-ați reclamat fiica după ce a stat trei săptămâni în spital. Și acum veniți s-o amenințați?
— Nu te băga între mine și copilul meu!
Atunci am intervenit.
— Copilul tău? Unde erai când copilul tău era la terapie intensivă?
— Aveam probleme!
— Mai importante decât viața mea?
Mama a început să plângă.
— Mara, am crezut că o să-ți revii…
— Vlad v-a spus cât de grav era! V-a sunat de mai multe ori! Nici măcar o dată n-ați venit!
Tata a lovit cu palma brațul fotoliului.
— Gata cu teatrul! Ne ajuți sau nu?
M-am ridicat încet.
— Nu. Dacă mama are nevoie de operație, o ajut să afle ce variante medicale are. Dar nu vă mai dau bani pentru datorii ascunse. Și nu mai accept amenințări.
— Pentru un leu faci atâta scandal? a strigat tata.
— Nu, tată. Pentru că m-ai reclamat la poliție ca să mă obligi să-ți dau 60.000 de lei. Și pentru că știai că sunt nevinovată.
— O să regreți!
— Am regretat destul că am confundat banii cu dragostea voastră.
Le-am cerut să plece.
În săptămânile următoare, Alina a recunoscut la poliție că efectuase transferurile. Verificările bancare au confirmat că banii ajunseseră în contul ei, nu în al meu. Am fost informată că nu existau probe care să susțină acuzația tatălui împotriva mea.
Ce consecințe vor avea declarațiile lui și banii luați de Alina urma să fie stabilit separat. Eu nu mai aveam de gând să ascund nimic ca să-i protejez.
Mama m-a sunat ulterior și mi-a cerut iertare pentru că nu venise la spital. I-am spus că putem discuta când va fi pregătită să-și asume ce a făcut, fără să-mi ceară bani.
Cu tata am întrerupt legătura. Cu Alina vorbesc rar. Nu le-am promis că voi uita.
Într-o seară, Vlad m-a găsit uitându-mă la extrasele bancare.
— Ce faci cu toate astea?
— Mă gândeam câți ani am încercat să-i fac fericiți.
Mi-a închis laptopul și m-a luat în brațe.
— Atunci poate e timpul să ai grijă și de tine.
M-am sprijinit de umărul lui. În spital, când nu știam dacă voi mai deschide ochii, el fusese acolo. Nu-mi ceruse niciodată bani ca să rămână lângă mine.
Iar în seara aceea am înțeles că acel leu trimis tatălui meu nu fusese o răzbunare. Fusese prima dată în viață când îi spusesem că nu mai poate cumpăra liniștea lui cu sacrificiile mele.