Partea a 2-a – Continuarea poveștii 👉 — Eugenia s-a uitat la telefonul meu, apoi la plicul cu bani. Pentru prima dată de când începuse discuția, părea nesigură.
“Ce vrei să spui, Anca? Mă ameninți?”
“Nu vă ameninț. Dar Tudor trebuie să afle ce mi-ați cerut astăzi. Și mai ales de ce.”
Am oprit înregistrarea și mi-am pus telefonul în geantă.
“Ai înregistrat conversația?” a întrebat ea, ridicând vocea.
“Da. Pentru că știam că, dacă îi povestesc lui Tudor, o să spuneți că inventez.”
Eugenia s-a ridicat brusc.
“Să nu îndrăznești să-i arăți! Eu sunt mama lui! Am dreptul să-mi protejez copilul!”
“De cine îl protejați? De femeia cu care vrea să se căsătorească sau de faptul că nu vă mai trimite bani?”
Am plecat fără să ating plicul.
În seara aceea, Tudor a venit acasă obosit. Când i-am spus că mama lui încercase să-mi ofere 15.000 de lei ca să-l părăsesc, a crezut că am înțeles greșit.
“Anca, mama poate fi dificilă, dar nu ar face așa ceva.”
“Atunci ascultă.”
Am pornit înregistrarea. Tudor a rămas nemișcat când a auzit vocea mamei lui.
La replica în care Eugenia mă numea străină și spunea că familia lui era formată doar din ea și Dragoș, și-a acoperit fața cu mâinile.
Când înregistrarea s-a terminat, nu a spus nimic aproape un minut.
“Tudor, îmi pare rău că trebuie să auzi asta.”
“Nu tu trebuie să-ți ceri scuze.”
A luat telefonul și a sunat-o pe Eugenia.
“Mamă, mâine vin la tine. Și vreau să fie și Dragoș acasă.”
Eugenia a început imediat să protesteze, dar Tudor a închis.
A doua zi am mers împreună la ea. Dragoș stătea întins pe canapea, cu telefonul în mână. Când ne-a văzut, a zâmbit ironic.
“Ce-i cu ședința de familie?”
Tudor nu i-a răspuns. S-a întors spre mama lui.
“Vreau să-mi spui unde s-au dus cei 3.000 de lei pe care ți i-am trimis aproape lunar.”
Eugenia și-a îndreptat spatele.
“Pe cheltuielile mele! Ce întrebare e asta?”
“Mamă, ți-am plătit separat întreținerea, medicamentele și reparațiile. Ce ai făcut cu restul banilor?”
Dragoș s-a ridicat brusc.
“Frate, nu începe să-i ceri socoteală mamei!”
“Nu-i cer socoteală pentru pensia ei. Vreau să știu de ce mi-a spus că nu are bani de mâncare, când îi dădeam lunar o sumă mai mare decât chiria noastră.”
Eugenia a început să plângă.
“Eu v-am crescut singură! Acum îmi numărați fiecare leu?”
“Nu, mamă. Dar ai încercat să-mi distrugi nunta. Și am dreptul să știu de ce.”
Atunci Dragoș a izbucnit.
“Pentru că mă ajută pe mine! Ești mulțumit? Mi-a plătit ratele la mașină și chiria. Eu n-am serviciu de aproape un an!”
Tudor s-a întors încet spre el.
“Mi-ai spus că trăiești din economii.”
“Și ce voiai să-ți spun? Că n-am găsit nimic de lucru?”
“Ai refuzat două oferte de serviciu pentru că nu-ți convenea programul. Mi-ai spus chiar tu!”
Dragoș a ridicat din umeri.
“Nu mă duc să muncesc pe salariul minim doar ca să te simți tu bine.”
Eugenia a intervenit imediat.
“Lasă-l în pace! Este fratele tău mai mic. Trebuie să-l ajuți!”
Tudor a râs amar.
“Are douăzeci și nouă de ani, mamă. Eu muncesc de la douăzeci. Și tu mi-ai spus mereu că nu ai din ce să-ți plătești facturile.”
“Pentru că nu voiam să vă certați!”
“Nu, mamă. Pentru că știai că, dacă aflu adevărul, nu mai accept.”
Am rămas lângă ușă, fără să intervin. Nu era o ceartă pe care trebuia s-o câștig eu. Era momentul în care Tudor trebuia să hotărască ce acceptă de la familia lui.
“De astăzi nu-ți mai trimit automat 3.000 de lei”, a spus el. “Dacă ai o problemă reală, discutăm și te ajut în limita posibilităților. Dar nu mai plătesc mașina și chiria lui Dragoș.”
Eugenia s-a ridicat furioasă.
“Deci alegi o femeie în locul mamei tale?”
“Nu aleg între voi. Aleg să nu mai fiu mințit. Anca nu mi-a cerut niciodată să nu te ajut. Tu i-ai cerut să mă părăsească.”
Dragoș și-a luat geaca.
“Foarte frumos! Îți lași fratele pe drumuri!”
“Nu te las pe drumuri. Ai timp să-ți cauți serviciu și să-ți organizezi cheltuielile. Dar eu nu mai plătesc pentru tine.”
Am plecat împreună. În mașină, Tudor a rămas tăcut mult timp.
“Anca, îmi pare rău. Te-am lăsat să suporți toate răutățile mamei fără să înțeleg ce urmărea.”
“Nu vreau să te despart de ea, Tudor. Dar nici nu pot să mă mărit cu un om care își lasă mama să hotărască în locul nostru.”
“Nu se va mai întâmpla.”
În următoarele săptămâni, Tudor și-a respectat hotărârea. A continuat să-și viziteze mama, dar nu i-a mai trimis bani fără să știe pentru ce erau necesari.
Dragoș a fost nevoit să renunțe la mașina scumpă, pe care nu-și mai permitea s-o întrețină. După aproape două luni, s-a angajat la un depozit de materiale electrice. Nu era serviciul pe care și-l dorise, dar avea un salariu stabil.
Eugenia nu m-a sunat deloc în perioada aceea. Când Tudor îi vorbea despre nuntă, schimba subiectul.
Cu o lună înainte de cununie, a venit la noi acasă. Nu adusese nici cadouri, nici plicuri cu bani.
“Anca, vreau să-ți cer iertare”, mi-a spus. “Am crezut că, dacă Tudor se însoară, o să mă lase singură. Și am făcut ceva rușinos.”
“Nu v-am cerut niciodată să renunțați la fiul dumneavoastră.”
“Știu. Dar mi-era mai ușor să dau vina pe tine decât să recunosc că îl obișnuisem pe Dragoș să trăiască din banii fratelui lui.”
Tudor stătea lângă mine.
“Mamă, vreau să vii la nunta noastră. Dar numai dacă o respecți pe Anca. Fără jigniri și fără amenințări.”
Eugenia a încuviințat.
Ne-am căsătorit patru săptămâni mai târziu, la Ploiești. Am avut o nuntă modestă, cu familia și prietenii apropiați. Am plătit-o din economiile noastre, fără să cerem bani nimănui.
Eugenia a venit împreună cu Dragoș. Nu a făcut scandal și nu a încercat să schimbe nimic din planurile noastre.
La finalul serii, s-a apropiat de mine.
“Anca, sper să poți trece peste ce am făcut.”
“Pot să merg mai departe, doamnă Eugenia. Dar încrederea se câștigă prin fapte.”
A acceptat răspunsul fără să protesteze.
După nuntă, Tudor și cu mine am continuat să economisim pentru apartamentul nostru. Nu ne-am îmbogățit peste noapte, dar pentru prima dată puteam face planuri fără ca altcineva să hotărască ce se întâmplă cu banii noștri.
Iar plicul cu 15.000 de lei a rămas la Eugenia. Nu l-am atins niciodată. Eu nu voiam banii ei. Îl voiam pe Tudor, iar el demonstrase că era pregătit să-și construiască viața alături de mine.