CeZiceLumea.ro

Nimeni nu mai vorbea. Până și pescarii cei mai aprigi, care glumeau mereu pe seama necazurilor, acum priveau încordați spre apă. Păreau hipnotizați de imaginea

Doctorul – cunoscut în clinică pentru felul lui rece, autoritar și distant – părea deodată un alt om. Privirea care, până atunci, îngheța și cel

Holul liceului Saint-Étienne fremăta de murmurul elevilor adunați să privească scena. Toți erau convinși că fata nouă, timidă și tăcută, urma să devină încă o

CONTINUAREA 👉M-am ridicat încet și am privit-o în ochi. Privirea mea era tăcută, tăioasă, rece. Nu agresivă, ci fermă. Ca a unui chirurg care așteaptă

Apa sclipea în nuanțe de roșu și portocaliu, iar Casiana simțea că trăiește un moment de basm. Însă basmul ei era pe punctul de a

Restul cabinei s-a oprit din foșnete. Oamenii priveau uimiți cum pilotul, omul responsabil de siguranța zborului, ținea acum un bebeluș la piept cu o naturalețe

Când viața mea s-a prăbușit în flăcări, nu mi-am imaginat că voi regăsi vreodată sensul sau pacea. Însă, ani mai târziu, o plăcintă coaptă de

Lidia a ridicat brusc mâna și a smuls pătura de pe mine. Aerul rece al spitalului m-a izbit, iar rușinea m-a cuprins mai tare decât

M-am uitat la ceas. Miezul nopții se apropia, iar liniștea străzii se lăsa grea. Însă în mine se năștea un vânt rece, mai ascuțit decât