CeZiceLumea

Alexandru a condus mai departe, dar orașul nu mai avea contur. Blocurile, reclamele, claxoanele, toate se estompaseră. În capul lui era doar imaginea Luciei, cu

Andrei a intrat peste ea în apartament. Curat. Aranjat. Perfect normal. Nicio urmă de renovare. Nici praf. Nici moloz. Nimic. A confruntat-o. La început a

…adevărul. În curte s-a lăsat o liniște ciudată, ca înainte de o furtună. Andrei a rămas nemișcat o clipă, cu mâinile încă pe umerii bătrânei.

Avea cârpa în mâini. Șorțul șifonat. Cicatricea strălucind în lumina albă din bucătărie. Alexandru a făcut un pas înăuntru. Apoi încă unul. S-a oprit în

În cutia poștală era un plic gros, galben, pe care scria cu pixul: „Pentru Maria”. Scrisul tremurat… dar clar. Era al ei. M-am uitat la

Nu pentru că era rănit. Nu pentru că plângea. Ci pentru că nu-l mai văzusem niciodată atât de… serios. Nu mai era copilul meu care

Am rămas nemișcată câteva secunde. Nu puteam să deschid. Nu puteam nici să-i las acolo. Inima îmi bătea atât de tare încât îmi acoperea orice

Ambulanța a ajuns în mai puțin de zece minute, escortată de mașinile negre. Nu era o intervenție obișnuită — se vedea din felul în care

Am simțit cum mi se strânge stomacul. În capul meu au început să curgă tot felul de gânduri. Ce putea fi atât de grav încât