Author: Cristian T.

A tras până când a simțit cum îi pocnesc mușchii și o ustură pieptul. Bărbatul nu s-a mișcat decât câțiva centimetri, dar pentru Maria a

Am tras pe dreapta fără să mai gândesc. Camionul s-a oprit greu, scârțâind, ca și cum nici el n-ar fi vrut să se oprească acolo.

— …acum, nu mâine, nu la primăvară. Toți au amuțit. Igor s-a ridicat brusc de pe scaun. — Marina, ce faci? Hai să vorbim calm.

Camera mică era modestă, dar curată. Un pătuț de copil lângă sobă, o masă mică, două scaune vechi. Sergiu dormea, cu pumnii strânși și respirația

Zilele următoare au trecut greu, ca prin ceață. Nu ne-am vorbit aproape deloc. Ioana ieșea din cameră doar ca să mănânce sau să plece la

Coliba scârțâia la fiecare adiere de vânt, iar ploaia se strecura printre bucățile de tablă ruginite. Noaptea, frigul le intra în oase, dar niciunul nu

Lidia a închis laptopul și a rămas cu privirea în gol. Nu era o problemă cu o soluție simplă. Era viața ei. În bucătărie, Sorin

…„Mai rabdă, pleacă ei curând.” Am închis ochii și am tras aer adânc în piept. Apa curgea în continuare, dar nu mai auzeam nimic clar.

Sandu nu a mai așteptat răspuns. A scos cardul din portofel și l-a întins chelnerului, fără să clipească. — Puneți tot pe nota mea. Karina

„Cu cine vorbea?” am întrebat, încercând să-mi păstrez vocea calmă. Sofia a ezitat, apoi s-a aplecat și mai aproape, ca și cum cineva ne-ar fi