CeZiceLumea

Am rămas cu privirea fixată pe inel, de parcă, dacă nu clipesc, trecutul nu o să mă ajungă din urmă. Era ziua mea atunci. Cătălin

Ernest nu s-a mișcat. Nici nu putea. Privirea îi alerga de la teancurile de bani la Rosa, apoi înapoi, ca și cum încerca să lege

Luna care a urmat a fost cea mai grea din viața mea. Am stat la sora mea, într-o cameră care nu era a mea, într-o

Mama a apărut prima în hol, aranjându-și bluza, cu zâmbetul acela forțat pe care îl folosea când voia să pară nevinovată. — Daria! Ai ajuns

Contele Alexandre a cerut registrul invitaților. A trecut calm peste nume, până a ajuns la familia Beaumont. Marguerite Beaumont. Camille Beaumont. Delphine Beaumont. S-a oprit.

– Cum ai îndrăznit să ne faci asta?! – a izbucnit Andrei, cu pumnii strânși. – Să vii cu un străin și să ne lași

Fața lui Richard s-a schimbat într-o fracțiune de secundă. Dintr-un roz ușor a trecut la un roșu aprins, apoi la o nuanță aproape violet. „Ce

Rică a rămas cu mâna în aer, de parcă nu înțelegea ce tocmai se întâmplase. Liniștea s-a așternut peste masă ca o pătură grea. Se

„Accidentul nu a fost chiar un accident.” Pentru o clipă, n-am înțeles ce a spus. Cuvintele pluteau între noi, fără sens. „Ce vrei să spui?”